Ca în fiecare zi, mi-am aruncat un ochi pe blogul blogurilor culinare (să trăiești Uică, excelentă idee ai avut!) și am dat peste niște “mythia saganaki” proaspăt pregătite de Brândușa, întru amintirea vacanțelor grecești (oare câți bloggeri culinari de aiurea gătesc amintindu-și de vacanțele din România?). Și uite-așa m-a pălit și pe mine dorul de insulele Dodecaneze (de Kos, mai exact) și de serile petrecute la taverna Olympiada, cu bucate tradiționale pregătite de Vassili (Bill pe numele său australian) și de Manolis, servite de Jimmy și povestite de Kostas. Aici am gustat pentru prima oară din stifado. O mâncare tipic grecească, din categoria tocănițelor, stifado conține două ingrediente majore: carnea, care poate fi de vită, miel sau iepure și ceapa. Se folosesc cepe întregi și mici, ori șalote, de regulă în aceeași proporție cu carnea. Ce deosebește această tocăniță de restul tocănițelor de pe mapamond sunt condimentele. Destul de greu de nimerit doza optimă și raportul între ele, căci am întâlnit tot felul de combinații de mirodenii în rețetele văzute pe net. Majoritatea includ cuișoare întregi, scorțișoară (baton sau măcinată), frunze de dafin (proaspete sau uscate), nucșoară sfărâmată, dar unele zic și de oregano, rozmarin, semințe de fenicul, anason stelat, piper de Jamaica (allspice).
Continuare…
Ca în fiecare zi, mi-am aruncat un ochi pe blogul blogurilor culinare (să trăiești Uică, excelentă idee ai avut!) și am dat peste niște “mythia saganaki” proaspăt pregătite de Brândușa, întru amintirea vacanțelor grecești (oare câți bloggeri culinari de aiurea gătesc amintindu-și de vacanțele din România?). Și uite-așa m-a pălit și pe mine dorul de insulele Dodecaneze (de Kos, mai exact) și de serile petrecute la taverna Olympiada, cu bucate tradiționale pregătite de Vassili (Bill pe numele său australian) și de Manolis, servite de Jimmy și pove
