Primul său roman, o poveste despre o călătorie și ceea ce s-ar fi putut întâmpla pe parcursul ei, o călătorie fictivă dar care ar fi putut să aibă loc în anul 1993, o poveste despre fosta Yugoslavia, despre tragedia unei generații întregi care a trăit războiul, despre o tânără care pleacă din orașul ei natal Kikinda (orașul natal al lui Srdan) spre Belgrad și despre doi bărbați care vin din Belgrad spre orășelul fetei. Cei trei se întâlnesc la un moment dat pe parcursul drumului, într-o zonă de intersecție, un sat absolut plictisitor și depresiv în mod normal și care devine locul în care se vor petrece câteva lucruri extrem de neplăcute, oribile chiar, lucruri în care cele trei personaje vor fi implicate fără să-și fi propus, orori care de fapt sunt o reprezentare simbolică a unor evenimente reale care s-au petrecut în războiul din fosta Yugoslavie. Am povestit puțin cu ocazia FILB și cu scriitorul sârb Srđan Srdić despre literatura sa și mai ales despre ceea ce înseamnă traiul într-o țară est-europeană foarte asemănătoare României așa cum este Serbia. Ce-ar trebui să știm despre stilul tău, primul tău roman – Dead Field a fost primit foarte bine de critici. Acțiunea se petrece pe parcursul unei singure zi, mulți critici au spus că seamănă puțin cu Ulysses, chestie care m-a cam mirat (râde) și de ce să nu recunosc, mi-a plăcut. Totuși, dacă ar fi după mine, aș spune că romanul meu este scris mai degrabă în stilul lui Faulkner, cu câteva porțiuni în care am utilizat tehnici de scris asemănătoare cu ale lui Joyce, câteva tehnici din modernism înviorate cu ceva postmodernism, ar fi destul de complicat să descriu romanul (râde iar) și aștept pe cineva care să încerce să-mi traducă romanul în altă limbă pentru că eu cred că ar fi o experiență lingvistică colosală pentru amândoi și ar fi destul de amuzant, presupun că aș sta online cu traducătorul respect