17 octombrie 2013. Ministrului culturii, Daniel Barbu, i-a fost spartă luneta după ce a plecat dintr-un club bucureştean, unde participa la o dezbatere. Pe opozanţii proiectului minier de la Roşia Montană, acei „huligani“ care i-ar fi spart luneta şi i-ar fi deranjat dezbaterea, i-a numit „neofascişti“, o declaraţie destul de gravă pe care a recunoscut-o senin ulterior şi a şi motivat-o: „Păi, după atitudine. E o formulă simbolică, metaforică, după atitudinea extremistă şi violentă“.
8 decembrie 2013. Ministrul culturii, Daniel Barbu, a conferenţiat la Craiova pe o temă culturală, spune el, în calitate de universitar şi autor.
Pentru cei care nu ştiu, Întâlnirile „SpectActor“, la care domnul Barbu a fost invitat, sunt constituite din două părţi: cea de monolog, unde invitatul vorbeşte publicului despre ceea ce vrea el, şi cea de întrebări şi răspunsuri. Că n-or fi plătit degeaba zece lei pe bilet doar ca să-l asculte pe Barbu vorbind despre statul francez, Atena şi denumirile instituţiilor care au condus cultura românească din 1920 şi până astăzi.
În cea de-a doua parte, care se află la o frază distanţă de prima („Acum îi puteţi adresa câteva întrebări domnului Barbu, în limita timpului disponibil“, rostită de moderator), Barbu a fost întrebat de către alţi „neofascişti“ despre patrimoniul de la Roşia Montană. Iar oamenii de cultură i-au captat atenţia în legătură cu Festivalul „Shakespeare“. Acelaşi cadru, aceiaşi oameni (mai puţin cei plictisiţi, care au plecat), acelaşi invitat, aceleaşi camere de luat vederi şi aceiaşi jurnalişti. Vrând să ilustreze diferenţele, Barbu a făcut binecunoscuta şi nefericita comparaţie dintre bugetul Ministerului Culturii şi cel al programului anti-HIV.
Informaţia a fost făcută publică numai de Gazeta de Sud. Un val de reacţii a apărut apoi. Pe la posturile de televiziune, Barbu minţea că nu a spus chiar asta
