Nu cred ca am mai pus vreodată pe hârtie experienţa fantastică a anului meu de schimb, împlinită în 2011-2012 cu ajutorul Fundaţiei Youth For Understanding sau mai pe scurt, YFU România. Amintirile mele sunt multe şi pline de momente de neuitat, aşa că am să subliniez câteva dintre ele, acele câteva care au o însemnătate majoră şi care îmi vor rămâne întipărite în minte şi în suflet pentru tot restul vieţii. Ideea de a deveni elev de schimb a venit odată cu dorinţa mea de a cunoaşte, dorinţa mea de a experimenta o noua cultură, de a învăţa o nouă limbă şi mai ales de a vedea că dincolo de graniţele României e o lume ce aştepta să fie descoperită de către noi, tineretul de astăzi, viitorul de mâine. Astfel, am decis să petrec un an în Suedia, în nordul Europei, devenind prima româncă plecată în această ţară, cu ajutorul Fundaţiei YFU România. Experienţa mea e unică în felul ei, la fel cum fiecare elev de schimb poate să şi-o croiască în funcţie de dorinţele şi aspiraţiile sale.

Totul a început în august 2011 când în Cluj i-am spus rămas bun mamei şi cu inima în dinţi am părăsit România pentru ce urma să fie experienţa vieţii mele. Am atins pământ suedez pentru prima dată în acea zi, iar de atunci, lucrurile s-au schimbat, iar eu păşisem într-un traseu iniţiatic care urma să mă maturizeze şi să mă contureze în actuala „eu”. A urmat aproape o săptămână petrecută la Stockolm împreuna cu elevii de schimb veniţi din întreaga lume şi cu voluntari YFU Suedia la aşa numita „Tabăra de integrare”. Am făcut cunoştinţă cu tradiţii noi, cu limba suedeză, cu istoria şi geografia ţării dar mai ales cu familia gazdă, persoanele ce m-au ales pe mine dintre toţi şi cu care aveam să petrec următoarele luni din viaţă. Înalti, blonzi şi cu ochi albaştri, acesta era modelul tipic suedez în imaginaţia mea însă ei erau şi scunzi şi înalţi şi slabi şi mai puţin slabi şi aveau şi och