Recent, la finalul meciului de la Galaţi, Laurenţiu Reghecampf avea expresia omului care învaţă ce e neputinţa. Câteva minute mai târziu, Mihai Stoica – însuşi El, arogantul Meme – număra punctele Stelei, Astrei, Petrolului cu vocea sufocată de teamă. Era spaima beduinului care numără picăturile de apă în mijlocul Saharei, ori a eschimosului rămas fără hrană pe întinderile de gheaţă ale Groenlandei. Primul pas greşit poate fi un accident. Al doilea – o neatenţie. Al treilea e din cauza oboselii. De la al patrulea începe neputinţa, care e soră bună cu neîncrederea în propriile forţe. Se topeşte, chiar şi la minus câteva grade, aura de echipă condamnată să câştige. Adversarii prind curaj – fraţilor, se poate, regele e gol, haideţi să-l tăvălim niţel! Iar regele chiar nu mai poate. Ultimele patru meciuri din campionat i-au arătat goliciunea: Corona Braşov – Steaua 1-1; Pandurii – Steaua 1-1; Steaua – Petrolul 1-1; Oţelul – Steaua 1-1. Patru remize la rând, de patru ori 1-1! Şi asta, cu cine? Cu locul 3, acasă (OK, dar anul trecut nu se întâmpla una ca asta), cu locul 4, în deplasare (să zicem…), şi tot în deplasare cu locurile 15 şi 18 (asta era de neconceput cu opt luni în urmă!). Neputinţa Stelei e dată nu doar de cele patru remize din campionat, menţionate mai sus. În aceeaşi perioadă, Steaua a făcut 1-1 (acasă) şi din nou 1-1 (în deplasare) cu FC Basel, în Liga Campionilor. Seria remizelor e completată de 0-0 cu Schalke, acasă, tot după lăsarea frigului, şi de întâmplările similare din vremuri ceva mai calde (2-2 la Mediaş) ori de-a dreptul caniculare (1-1 cu Dinamo Tbilisi, 1-1 şi 2-2 cu Legia Varşovia). Plus înfrângerile din Champions League… Cam mulţi paşi şovăielnici, greşiţi sau de-a dreptul nefericiţi pentru o echipă care cu 7-8 luni în urmă călca totul în picioare! Reperul ni-l oferă dubla fără victorie cu Legia Varşovia, din play-off-ul Ligii Campionilor. Ne