După anul trecut, când cei din USL au încercat să o pună de un “gangbang” cu statul de drept, dar până la urmă s-au ales cu un coitus interruptus, coaliția de cinstiți și competenți votată de 70% dintre români și-a reluat ieri planurile erotico-politice care, în loc să ajungă la un “bukkake instituțional”, s-au terminat doar cu un viol punctual al Codului Penal. “Borfașul” politic român este, cu siguranță, unul parșiv. N-o fi câteodată cel mai inteligent, mai e și leneș, dar la partea de strategie nu stă prost. După ce ieri ne-au fluturat prin față legea amnistiei, legea minelor, sau legea lobby-ului, până la urmă, la sfârștiul zilei, ne-am dat seama cu toții ce își propuneau: modificarea câtorva articole din Codul Penal (schimbate în mod evident pe șest) în urma cărora politicianul român s-a ridicat la rangul de mari boier și le-a arătat celor de la ANI ori viitorului raport MCV și, direct, tuturor românilor, un mare deget mijlociu. În plus, ceva mă face să cred că nici plecarea intempestivă a lui Ponta spre Africa de Sud, pentru a se ploconi de Obama, n-a fost atât de întâmplătoare. Apropo, oare Ponta se va mai spăla vreodată pe mâna aia cu care a dat noroc cu marele Licurici? Pe scurt, ca să fie înțeleasă mai bine miza zilei de ieri, incompatibilitatea ori corupția n-o să mai fie mari belele pentru senatori, deputați ori primari. Dacă, spre exemplu, ești primar într-o comună și, “întâmplător”, ai un văr care are o firmă de construcții, atunci ar fi mai mare păcatul să nu păstrezi afacerile în familie, pentru că infracțiune n-o să fie. De fapt, iar aici vine ironia, singurii care vor mai putea fi acuzați de acte de corupție din preajma politicienilor vor fi, spre exemplu, șoferii sau femeile de serviciu. Românul însă nu pare a avea o mare problemă, de fapt, cu corupția ori cu politicienii corupți. La alegerile din 2012 mulți s-au bulucit să voteze penali dovediți.