-AA+A

Puterea, conducerea unei ţări, sau, la scară mică, a unei familii, poate fi imaginată ca un corp cu mai multe capete, care ar trebui să se manifeste independent, să-şi exercite atribuţiile după regula care le „guvernează” mişcarea. Privind peste fruntariile ţării noastre, mai ales cu lentila idealizatoare, constatăm superior că departe toate sunt bune, ţările se guvernează în pace şi doar la noi este o gâlceavă, un scandal, adeseori, care nu se mai termină. Obosiţi de vreme, luaţi pe sus de nervi, suntem câteodată gata să spunem că atmosfera tensionată ne va sfârşi cu zile, înainte de a se termina. Nu de azi, de ieri, preşedintele ţării şi prim-ministrul îşi adresează cu fiecare prilej gânduri dintre cele mai necurtenitoare, fapt care tensionează atmosfera în întreaga societate românească şi scade nivelul respectabilităţii. Dacă vorbele sunt atât de puternice, să ne gândim la starea de nervi care este în sufletele lor, la faptul că ar fi în stare să se sfâşie când privesc în camera de filmare cu atâta ură. Pentru noi, de la o vreme asemenea gesturi „politice” par normale şi nu ne mai afectează, tăbăcindu-ne sensibilitatea, dar liderii ar trebui să înţeleagă că domniile lor joacă obrazul ţării, al României, în vorbele grele pe care le catapultează cu pudoare minimă de la unul spre celălalt. Nu cum că toţi străinii ar fi mai buni, dar veştile pe care le transmit diplomaţii spre ţările pe care le reprezintă trebuie să fie marcate de „pitoresc”, în cazul în care formulările sunt cele mai elegante.

Cele două capete ale „şarpelui” sunt antrenate în luptă, şi atunci nu mai prea contează ce se spune. Să ne mirăm că, uneori, „căpeteniile” UE ne privesc cu suficienţă şi ne socotesc insuficient „pregătiţi” pentru anumite rânduieli, care ni se cuveneau, şi ne amână doar pentru că au îndrăzneală faţă de noi, pe seama faptului că nu ne-am ridica la nivelul lor de