Repere biografice. Născut într-o familie de intelectuali bulgari înstăriţi, viitorul activist cominternist a fost influenţat încă din copilărie de unchiul său, un revoluţionar bulgar şi de aceea a adoptat numele de familie al mamei. După Războiul de independenţă al României, părinţii au emigrat în Dobrogea, aşa încât, deşi bulgar, dar fiind de religie ortodoxă, Cristian Rakovsky a obţinut cetăţenia română. Încă elev, Rakovsky a fost exmatriculat în 1887 pentru tulburări revoluţionare, iar apoi a fost definitiv atras de marxism, implicându-se în traducerea şi editarea în Bulgaria a operelor lui Karl Marx (1818-1883) şi Friedrich Engels (1820-1895). În timpul studiilor de medicină începute în 1890 la Geneva l-a întâlnit pe Gheoghi Plehanov de care l-a legat apoi o mare prietenie şi admiraţie, iar apoi pe Lenin, Pavel Axelrod (1850-1928), Rosa Luxemburg (1871-1919) şi alţi revoluţionari socialişti, printre care şi pe Karl Liebknecht (1871-1919).
Rakovsky a rămas apropiat cercurilor marxiste occidentale fie de la Berlin sau de la Montpellier, unde şi-a terminat studiile de medicină, fie la Paris unde a început să studieze dreptul continuând să publice în gazete de stânga. Întors în România, unde a beneficiat de averea părintească, el şi-a asumat un rol important în mişcarea social-democrată română alături de Constantin Dobrogeanu Gherea (1855-1920), spijinind mişcările greviste şi sindicatele muncitoreşti (Bălescu, 2012, p. 26), împrietenindu-se cu poeţii şi ziariştii Şt. O. Iosif (1875-1913) şi Dimitrie Anghel (1872-1914), dar şi cu Ion Luca Caragiale (1852-1912), pe care l-a influenţat în scrierea nuvelei 1907 din primăvară până-n toamnă.
Datorită activităţilor sale îndreptate de pe poziţii socialiste împotriva politicii româneşti a fost expulzat de două ori de guvernul român. Atitudinea sa anti-românească s-a radicalizat în timpul celui de-al Doilea