Motto: „Pentru ca răul să triumfe, este suficient ca cei buni să nu facă nimic.” (Edmund Burke)
În România, crima a devenit un fapt banal. Ştirea că un om a fost ucis, iar criminalul umblă în libertate nu mai îngrozeşte pe nimeni. Suntem ocupaţi: Bianca Drăguşanu şi-a pus botox în genunchi. Breaking news-ul unei crime se răceşte mai repede decât însuşi mortul.
Fără reactivi şi fără reacţii
Când INML a anunţat că nu mai are reactivi în laborator pentru a reface expertizele în cazul Elodia, spiritele s-au inflamat, iritate că se amână mult aşteptatul deznodământ. Nimeni însă nu s-a întrebat: bine, şi dacă mâine li se cere celor de la INML expertiza genetică pentru un caz de omor comis aziĂ Să fim serioşi... Cazul Elodia este, pentru mulţi, ultima crima săvârşită pe aceste meleaguri.
Trăim într-o lume depersonalizată, mărunţindu-ne destinele de pe facebook în faţa televizoarelor. Dreptul la viaţă a devenit o noţiune lipsită de conţinut. Empatia şi implicarea au fost reduse la un simplu click pe butonul „share”. Trăim într-o lume alienată în care criminalii, cei mai alienaţi dintre noi, se bucură de toată lipsa de atenţie.
Un criminal nepedepsit nu este însă „un hoţ neprins” ce devine, printr-o absurdă zicală, „negustor cinstit”. Un criminal nepedepsit e un individ încurajat să recidiveze. Oricare ar fi motivele ce l-au determinat să comită crima, el şi-a depăşit deja barierele şi, în circumstanţe similare, va fi tentat să recurgă la aceeaşi soluţie.
Sute de criminali liberi
Ministerul Public raporta că la 1 ianuarie 2013 în evidenţa parchetelor erau, nesoluţionate, 379 de infracţiuni de omor cu autor necunoscut (A.N.), 40 de pruncucideri şi 30 de LCM-uri (lovituri cauzatoare de moarte) cu AN. Conform datelor statistice, cifrele rămân aproximativ aceleaşi, în fiecare an (în jur de
