Telenovela care are în rolul principal Spitalul Judeţean Ploieşti continuă. Episodul în care câțiva angajaţi şi pacienţi ai spitalului s-au pus pe protestat ca să nu se închidă secţia de gastro de pe Bunavestire arată cât se poate de clar de ce spitalul ăsta a ajuns în situaţia jalnică în care e. Pentru că s-a mers pe ideea că merge şi aşa. Pe bune, cum să protestezi că nu o să mai lucrezi într-o clădire care stă să se dărâme, plină la propriu de jeg, într-o curte în care şobolanii se plimbă ca la ei acasă? Răspunsul meu uşor cinic ar fi: pentru că-ţi place; îţi place să mergi la un serviciu, unde, fiindcă arată nasol, ceea ce nu faci tu, dar ar trebui să faci, nu se mai vede. Cât despre pacienţi, am văzut vreo doi - o cucoană şi un bătrânel – care, deşi se plângeau că au adus de acasă medicamente, branule, seringi, mâncare, că n-au unde să facă un duş la spital şi că wc-urile sunt bombe ecologice, voiau în continuare ca secţiile să rămână acolo unde sunt. În faţa unor astfel de specimene întrebarea firească este: sunt masochişti sau doar proşti? Oricare ar fi răspunsul, astfel de personaje au contribuit major la menţinerea în funcţie timp de şapte ani a unui manager ca Adrian Strâmbeanu. Și când te gândești că specimenele astea merg şi la vot, nu doar la spital.

Telenovela care are în rolul principal Spitalul Judeţean Ploieşti continuă. Episodul în care câțiva angajaţi şi pacienţi ai spitalului s-au pus pe protestat ca să nu se închidă secţia de gastro de pe Bunavestire arată cât se poate de clar de ce spitalul ăsta a ajuns în situaţia jalnică în care e. Pentru că s-a mers pe ideea că merge şi aşa. Pe bune, cum să protestezi că nu o să mai lucrezi într-o clădire care stă să se dărâme, plină la propriu de jeg, într-o curte în care şobolanii se plimbă ca la ei acasă? Răspunsul meu uşor cinic ar fi: pentru că-ţi place; îţi place să mergi la un ser