Două lucruri extrem de grave care s-au înâmplat marti. Pe de o parte, dezincriminarea conflictului de interese şi, pe de alta, exonerarea demnitarilor de anumite fapte penale. Aş vrea să le luăm pe rând, tocmai ca să nu se facă confuzie.

Să începem cu funcţionarii publici. Asta are impact asupra tuturor infracţiunilor care conţin în definiţia lor legală sintagma “funcţionar” sau “funcţionar public”. Până mai ieri, în Codul Penal românesc se opera cu sintagma funcţionar public, prin care se înţelegea de fapt oficial public, oricine ocupă o funcţie într-o instituţie a statului. În oglindă, noţiunea de funcţionar definea orice persoană care ocupă o funcţie într-o entitate privată. De la aceste două definiţii se lucrau apoi definiţiile infracţiunilor de serviciu şi a infracţiunilor de corupţie, unde se discuta despre fapta funcţionarului, respectiv, fapta funcţionarului public. Atunci când era vorba despre un funcţionar public care comitea o faptă penală, ea era pedepsită mai grav decât atunci când era comisă de un funcţionar pur şi simplu, adică de o persoană care lucrează în mediul privat.

Parlamentarii, demnitarii, care au fost excluşi din definiţia funcţionarului şi a funcţionarului public, practic rămân acum neacoperiţi de legislaţia penală. Pentru că dacă ei sunt excluşi expres din definiţia funcţionarului, respectiv a funcţionarului public, atunci nici definiţiile ulterioare ale infracţiunilor care vizează fapte ale funcţionarilor sau ale funcţionarilor publici nu li se vor aplica, deoarece Codul spune că ei nu mai sunt funcţionari. Astfel se creaza o categorie de supraoameni care nu mai pot fi traşi la răspundere penală pentru faptele pe care le comit, indiferent de natura acestor fapte.

Putem spune că în momentul de faţă parlamentarii, notarii, avocatii, presedintele ies de sub incidenţa Codului Penal?

Exact. Nu li se mai apli