Unul dintre cei mai importanţi generali americani din Al Doilea Război Mondial, persoalitate a cotroverselor, generalul american George S. Patton a fost acuzat în dese rânduri de lipsă de respect faţă de subaltern. El este faimos şi pentru celebrele sale discursuri, precum cel dat înainte de debarcarea din Normandia soldaţilor săi:„Bărbaţi, chestia că unele surse se învârt în jurul faptului că America doreşte să stea departe de război şi nu doreşte să lupte este o mare tâmpenie! În mod tradiţional. Americanii iubesc să lupte. Total adevărat, americanii iubesc încleştarea luptei. America iubeşte să câştige. America nu va tolera un ratat. Americanii dispreţuiesc un laş; Americanii joacă pentru a câştiga. De aceea, America nu a pierdut şi niciodată nu va pierde un razboi[1]”
Născut pe 11 noiembrie 1885, George S. Patton şi-a dorit încă din tinereţe să calce pe urmele descendenţilor săi care luptaseră în Războiul American de Îndependenţă, în Războiul Civil sau în Războiul Mexican. Patton se distinge în Primul Război Mondial ca tanchist, ajungând la sfârşitul războiului la rangul de căpitan. Rămâne în armată pe parcursul perioadei interbelice, instruind tanchişti. La izbucnirea celui de Al Doilea Război Mondial, Patton deţine deja rangul de colonel.
Operaţiunea Torţa
Prima operaţiune la care participă Patton, în calitate de comandant este invadarea Marocului şi Algeriei de către aliaţi. Operaţiunea este un succes. Despre cucerire Cassablancăi Patton avea să comenteze sec:„Cassablanca? O luptă bună! [2]”
După lupte grele împotriva armatelor mareşalului Rommel, celebrele Afrika Korps, trupele Axei sunt izgonite din Africa la 13 mai 1943. Campania este un success, peste 200.000 de soldaţi fiind luaţi prizonieri de război. Prestaţia lui Patton este apreciată findu-i dată comanda Armatei a şaptea americană care urma să participe la invadarea Si
