De 24 de ani, de indata ce a inceput tranzitia, societatea romaneasca a inteles ca are nevoie de mai mult PIB. Acest tel, atins rareori inainte de anul 2000, parea sa-si fi aflat totala implinire in anii 2004- 2008, cand si o buna parte a populatiei, si clasa politica traiau momente de exuberanta. Se adunau multi bani, bancile copleseau populatia cu credite, mai departe cererea de consum impulsiona importurile, iar oamenii consumau, consumau…
N-am avut sansa sa ne bucuram prea mult timp de aerul proaspat si tare al unei dimineti cu care noi nu eram deprinsi. Dupa cativa ani de bunastare, desigur pe datorie, a venit peste noi recesiunea, la inceputul anului 2009, care ne-a surprins cu adevaruri nu tocmai lesne de acceptat de catre societatea romaneasca: inchideri de companii, somaj, bani mai putini si mai scumpi. Fiecare zi, fiecare saptamana, fiecare luna aduceau in viata noastra intamplari ce dadeau contur contractiei economice. Doi ani: 2009 si 2010. Apoi, incepand din 2011, cresterea plus a fost reluata. Dar plusul dobandit in 2011, in 2012 si in 2013 este cu mult sub nivelul celui din anii 2004-2008. Ar merita asadar, incepand din 2014, sa fie fortata cresterea PIB-ului. Insotita insa de un spor calitativ. Fapt ce ar face posibila o crestere economica sanatoasa, bazata pe concurenta, pe competitivitate si pe eficienta.
Creste PIB-ul. Creste de 13 ani, cu o intrerupere de numai doi ani. Totusi, o mare parte a populatiei nu-si ascunde nemultumirea. Salariul lunar e inca prea mic. In medie, desigur. Pietele inca mai gafaie. Mai mult PIB, insemnand mai multe valori adaugate, productii mai mari de bunuri si servicii, n-a adus insa mai multa bunastare. Fiindca, ani la rand, productia de bunuri si servicii a continuat sa fie, in multe companii, orientata cu spatele la populatie si la piata de consum. Prin urmare, plusul de valoare adaugata nu a reusit sa
