Întreaga presă a fost unanimă în a denunţa viguros lovitura administrată statului de drept de Penalii din USL în ceea ce unii au numit, în chip inspirat, marţea neagră a democraţiei româneşti, făcînd trimitere, poate fără să-şi dea seama, la marţi, 29 mai 1453, cînd a căzut Constantinopolul.
N-am scris din greşeală întreaga presă în loc de aproape întreaga presă, ţinînd cont ca Trustul lui Dan Voiculescu nu s-a înscris în această atitudine corectă, care face cinste presei româneşti.
Trustul Intact a ieşit demult din sfera conceptului de presă pentru a intra, în sunet de cimpoaie, în sfera conceptului de Presă-Bulan în mîinile unui infractor cu guler alb şi palat: Dan Voiculescu.
Despre întîmplările din Parlament, de marţi, 10 decembrie 2013, am scris şi eu, în note scurte, din oră-n oră pe facebook, şi într-un comentariu mai amplu, pentru Evenimentul zilei, intitulat Lovitura Grupului Infracţional Organizat se numeşte Legea Superimunităţii.
Titlul comentariului acoperă teza din conţinut potrivit căreia Superimunitatea conferită Parlamentarilor şi imunitatea dată primarilor au fost produsul unei Operațiuni politice de tip hold-up, definită prin înţelegeri banditeşti, plan de acţiune împărţit pe minute şi multă, multă îndrăzneală.
Ziua de miercuri ne-a adus şi luările de poziţie ferme, de o duritate amintindu-o pe cea din vara Suspendării, ale Americii, Germaniei, Olandei, Angliei, Comisiei Europene.
Dacă punem alături şi reacţiile severe ale CSM, Uniunii Naţionale a Judecătorilor şi DNA, vom avea imaginea unei lovituri denunţate de opinia publică.
A venit momentul, cred, să trecem de la luarea de poziţie, la analiza rece, lucidă, a ceea ce s-a întîmplat, pentru a vedea concluziile social-politice care se desprind din cele două zile de zguduiri a scenei noastre politice.
Prima şi cea mai importantă