Uitaţi de Roşia Montană sau de alte zăcăminte aurifere! Pământul agricol este adevăratul aur al României! Liniştea că, dacă totul se va nărui în jurul nostru măcar nu vom fi lihniţi de foame, este de nepreţuit. Măcar de am şti să ne fructificăm potenţialul agricol al ţării şi vieţile noastre ar arăta cu totul altfel.
Cenuşăreasă a bulei imobiliare de la jumătatea deceniului trecut, terenul agricol captează imaginaţia oamenilor la acest sfârşit de an. Perspectiva că, de anul viitor, cetăţenii europeni vor putea cumpăra la liber suprafeţe de pământ arabile pe cuprinsul României, a atras atenţia opiniei publice, iar scandalul iscat de achiziţia unui teren de 290 de hectare, de cel care aspiră să devină "primul agricultor al ţării" a alimentat acest interes.
Ca şi în cazul aventurii rezidenţiale încheiate în 2008, şi aici este vorba, mai degrabă, despre aspectul speculativ, imediat, al vânturării suprafeţelor dintr-o mână în alta. Puţini sunt cei care înţeleg ce înseamnă agricultura şi ce impact ar juca modernizarea acesteia şi a industriilor alimentare conexe, pentru dezvoltarea economiei naţionale pe termen lung. Dacă punem capitalul la lucru, însă, beneficiile pot depăşi mult orice aşteptări optimiste din prezent.
Rămâne de discutat dacă vom reuşi, măcar de acum încolo, să câştigăm vreun "pariu cu agricultura", dar iarăşi este un moment bun să reflectăm asupra implicaţiilor complexe asupra economiei şi societăţii româneşti. Capitalul autohton se coagulează greoi şi este deosebit de slab pe zone importante din angrenajul economic: bănci, telecomunicaţii, comerţul cu amănuntul, sectorul petrolier. În domenile principale de extragere a rentei (oligopolul pieţei banilor, monopolul prizei din casă, sondele cu petrolul ţării etc.) stăpân este capitalul străin.
Dacă admitem că avem nevoie de fluxurile externe de capital şi de investiţii directe ale m
