Una dintre cele mai de seamă neruşinări ale administraţiei centrale faţă de un oraş al României este cazul Gării de Nord din Timişoara – în momentul de faţă loc al şuţilor, peştilor, domnilor boschetari, lume sărmană în drum spre niciunde, maidanezi, gunoaie şi alte cele.

Motivul mizeriei, patronat de o lozincă cinică (şi tristă, la urma urmei!) din interiorul gării – "Cinstim povestea Timişoarei " - vrea să spună câte ceva despre cum anume este cinstit oraşul de cei de la centru şi de către cei de pe aici, din fruntea sa. În urmă cu câteva zile a fost anunţat, ca la rubrica Decese din ziarul local "Renaşterea bănăţeană", faptul că au fost, în sfârşit, pierduţi definitiv banii (circa 2 milioane de parai europeni) pentru renovarea gării şi, vezi bine, odată cu ei dreapta cinstire a susnumitului locaş. Intrarea în nefiinţă s-a petrecut după vreo şase ani de aşteptare. Explicaţia o găsim spusă neaoş în "Opinia Timişoarei" şi are următorul conţinut greu de contrazis: " Ministerul Transporturilor nu şi-a dat interesul să refacă proiectul tehnic şi să repornească licitaţia, după cum ne confirmă chiar directorul Regionalei CFR Timisoara."

Aşadar, domnul (acum doamna) Minister are un interes zero în "chestiune" şi ne lasă cu ruşinea. Bine, bine, veţi spune pe bună dreptate, dar cum stăm cu mizeria şi cu paragina, pentru asta e nevoie de o mătură şi niscaiva poliţişti. Răspunsul poate fi găsit în subconştientul psihanalizabil al Şefului de gară care nu a mai făcut nimic, tot aşteptând, asemenea lui Godot din ştiuta piesă a lui Beckett, banii din proiectul care tocmai fu ratat prin purtarea de grijă a domnului/doamnei Minister.

Acum ne-a mai rămas o speranţă, şi anume domnul senator Ilie Sârbu care a avut bannere uriaşe în campanie din care ne zâmbea frumos, cu părul ondulat bine şi cu un frumos costum senatorial, din care ne dădea asigurări cum că ar fi "ACASĂ