Unele din deprinderile elementare cu care trebuie obisnuit copilul încã de la cea mai fragedã vârstã tin de igienã. Sãnãtatea deplinã, cresterea si dezvoltarea armonioasã a copilului nu pot fi asigurate decât în strânsã dependentã cu mediul în care trãieste si mai ales ca o consecintã a respectãrii cu strictete a unor norme obligatorii de igienã, atât individualã, cât si colectivã. Notiunea de igienã individualã include câteva componente: igiena corporalã, a îmbrãcãmintei si a încãltãmintei.

Igiena pileii

Pentru a-si îndeplini functiile sale multiple, pielea trebuie sã fie în permanentã curatã, iar curãtenia ei se asigurã prin bãi locale si generale. Curãtenia pielii se asigurã cu usurintã prin spãlarea ei cu apã, preferabil caldã (38-39 grade) si sãpun. În afara efectului sãu de curãtenie localã, spãlarea asigurã tegumentelor si o intensificare a circulatiei sângelui; are în plus si actiune calmantã asupra sistemului nervos, creând o stare de bunã dispozitie. Sãpunul cu care se realizeazã spãlarea exercitã si el o actiune multiplã: dizolvã grãsimile, eliminã impuritãtile de pe piele (în special de pe porii ei), odatã cu clãbucul format, si are un efect antimicrobian puternic. Curãtenia corporalã prin bãi generale, la nu mai mult de 6-7 zile, la copilul de vârsta scolarã, se efectueazã cu apã caldã. Jocul cald-rece, cu care este bine sã fie obisnuite terminatiile nervoase si vasculare din piele cu ocazia bãii generale, asigurã o bunã troficitate a tegumentelor si o stare de „bine general“, la încheierea bãii cu un dus rece. Necesitatea spãlãrii mâinilor cât mai des si obligatoriu înainte de masã trebuie insuflatã cât mai devreme, încã de la vârsta de 2-3 ani, pentru prevenirea bolilor a cãror poartã de intrare este gura, dar a cãror vinã o poartã mâinile murdare (dizenteria, hepatita, parazitozele intestinale).

Igiena organelor genitale externe @N