Retragerea din România a unuia dintre cei mai mari asigurători de viaţă readuce în actualitate situaţia critică a unei pieţe diforme, ameninţate poate chiar cu dispariţia

Nici măcar cel mai mare asigurător de viaţă din Europa nu a reuşit să se impună pe piaţa din România, în ciuda investiţiilor majore făcute. Planurile îndrăzneţe ale Axa erau departe de a fi realizate în momentul în care a anunţat că şi-a vândut operaţiunile locale către Astra Asigurări. Au intrat pe piaţa locală în 2010 cu obiectivul clar de a deveni lider pe termen mediu şi au plecat după doar trei ani, lăsând în urmă o societate cu o cotă de piaţă de circa 2%. Plecarea francezilor, care au reuşit să se impună în zeci de alte state ale lumii, poate fi interpretată ca un semnal menit să ne reamintească problemele unei pieţe atipice, diforme, dependente şi, mai nou, măcinate de răscumpărările premature realizate de clienţii speriaţi de criză.

În România, trei societăţi deţin aproape 65% din piaţa asigurărilor de viaţă, iar una dintre ele, BCR Asigurări de Viaţă, este dependentă aproape exclusiv de relaţia cu banca al cărei nume îl poartă. Liderul pieţei locale este ING Asigurări de Viaţă, care se va numi, din 2014, NN, şi al cărei viitor este destul de incert, având în vedere planurile grupului mamă de a renunţa la controlul diviziei de asigurări prin lansarea unei oferte publice iniţiale. Pe locul 3 în top se plasează Metropolitan Life, în timp ce pentru restul de 35% din piaţă se luptă nu mai puţin de 15 societăţi. Cu câteva excepţii, cum ar fi industria cimentului, nu există sector unde atât de puţine companii să controleze felii atât de mari din piaţă. Este un prim indicator care particularizează România, dar nu în sens pozitiv. Această concentrare arată cât de puţin concurenţială este piaţa asigurărilor de viaţă.

Când cifrele vorbesc, managerii plâng @N_