Scandalul monstru – pentru ca tinde sa devina unul de acest fel – al modificarilor operate, pe sest, in Codul Penal de catre USL reprezinta, intre altele, o colosala proba de ridicol. Intai de toate, competenta initiatorilor asa-zisului „proiect de amnistiere” este departe de a fi una circumscrisa fenomenului juridic. Deputatul Madalin Voicu, la baza un soi de lautar cu mai multe ghiuluri, s-a definit tot timpul drept un iubitor de frumos, un parlamentar peste medie din punctul de vedere al culturii generale, un deputat animat de latura spirituala a unei etnii din ale carei probleme si-a faurit un justificat portdrapel. Un om fara nicio legatura cu materia, altfel laborioasa, a dreptului penal.
Colegul intru sustinerea proiectului de amnistiere e ceva mai prejos: demn reprezentant al minoritatii rome, Nicolae Paun prezideaza astazi Comisia pentru drepturile omului, culte si problemele minoritatilor nationale de la Camera Deputatilor. Paun activeaza, de asemenea, in doua subcomisii – una pentru romi, a doua pentru demnitate umana. O prima concluzie atesta, indubitabil, ca doi romi cu valente artistice s-au pus pe fapte mari atunci cand au decis sa sustina proiectul modificarii Codului Penal, in sensul introducerii amnistierii anumitor pedepse subsumate unei limite de timp (6-7 ani). Cine o fi scris, insa, proiectul cu pricina? Tot cei doi „lautari” intr-ale dreptului penal?
O a doua observatie atrage dupa sine constatarea ca USL n-a gasit de cuviinta un moment mai bun pentru operarea modificarilor la Codul Penal decat luna cadourilor, decembrie, cand toti romanii au in cap bradul, porcul, masa de Craciun, Revelionul si multe alte preocupari domestice de acest tip. Care sa fi fost imperativul unui asemenea demers? Era o problema de siguranta nationala trecerea, prin Camera Deputatilor, a proiectului amnistierii? Suferea Romania un prejudiciu ireparabil d
