De numele acestui tehnician de legendă se leagă şi un loc patru ocupat de „marinari” în prima divizie

Emanoil Haşoti. Unul dintre cei mai importanţi, iubiţi şi respectaţi antrenori din istoria FC Farul. Tehnician cu performanţe, născut dintr-un fotbalist sclipitor. A strălucit ca jucător la Braşov şi a evoluat la echipa naţională. În tinereţe, s-a mutat cu domiciliul prin ţară, alături de familie, la ordinul autorităţilor vremii, însă aceasta nu l-a obosit şi nu l-a împiedicat să-i dea curs iubirii vieţii sale: fotbalul. S-a stins din viaţă acum 20 de ani, la o vârstă la care mai avea multe de spus şi de făcut.

Începuturile acestei poveşti se pierd în negura timpului. În 1940, mai multe familii de aromâni au ajuns la Mangalia, în urma cedării Cadrilaterului. Veneau de la Kavarna (astăzi oraş al Bulgariei, atunci aparţinând de România). Printre ele se aflau şi familiile Haşoti şi Buzbuchi, care aveau să dea României fotbalişti cunoscuţi. Născut pe 14 septembrie 1932, la Kavarna, Emanoil Haşoti avea opt ani când a ajuns la Mangalia. A învăţat fotbalul pe nisipul plajei, iar apoi a fost promovat în echipa de amatori a oraşului, Recolta Mangalia, pentru care juca în 1950. Peste doi ani însă, pentru mai multe familii, printre care şi a sa, a venit ordinul de strămutare. Au primit termen o lună să-şi aleagă viitoarea destinaţie. „Când a trebuit să părăsim Mangalia, am hotărât să mergem în centrul ţării, alegând Sibiul, pentru că era un oraş industrializat, cu oameni serioşi”, povesteşte Dumitru Buzbuchi, cel care avea să devină cumnat cu Emanoil Haşoti, după ce fotbalistul s-a căsătorit cu sora lui Dumitru, Cornelia. La Sibiu au ajuns 13 familii din Mangalia. Emanoil era deja fotbalist, iar după ce s-a mutat în Ardeal, a putut totuşi să mai evolueze, pentru scurt timp e adevărat (câteva luni), la SN Constanţa, între 1952 şi 1953. La un an după s