Aflăm de la cel mai școlit dintre miniștrii cabinetului Ponta câte vieți de om infectat cu HIV/SIDA pot fi sacrificate pentru a extinde Festivalul “Shakespeare” de la Craiova.
Dl ministru se declară cutremurat că, la alcătuirea bugetului, nu i-a trecut nimănui prin cap așa ceva. Și eu sunt cutremurat de ce poate să-i treacă prin cap dlui ministru.
Dl Crin Antonescu declară că dl ministru se califică pentru o demisie.
Președintele PNL se înșală. Dl ministru se califică pentru o avansare – de la Cultură, care nu are un buget satisfăcător, la Sănătate, care nu are nevoie deloc de buget.
Bolnavii din mediul urban, care au mai auzit de “Hamlet”, pot spune ”Ce jigodie și Shakespeare ăsta!”
Cei din mediul rural, unde frecvența numelui de familie ”Macbeth” este un pic mai mică decât cea a numelui ”Barbu”, nu pot spune decât “Ce jigodie și Barbu ăsta!”
Pe vremea când eram în liceu, elevii din ultimele clase se împărțeau în două secții – real și uman – în funcție de cât de imuni erau la farmecele științelor exacte sau fascinați de umanioare.
Realismul umanist al dlui ministru mi se pare pe măsura umanismului realist al zilei politice românești.
Dl Daniel Barbu este un intelectual rasat. A venit timpul să fie și ras. Ca ministru.
Aflăm că parlamentarii români, sătui să fie discriminați negativ, au hotărât să-și tragă o lege care să-i discrimineze pozitiv. Acum au imunitate nu doar la HIV/SIDA, ci și la bun-simț.
Așadar, pușcăriile nu vor mai fi vizitate de prăduitori, ci vor fi burdușite cu cei prădați.
Cum cel mai mult se fură din traista, și așa săracă, a Statului de Drept, acestuia i se cuvine o sentință pe viață. Fără drept de recurs. E pe cale să și-o câștige.
Aflăm de la unii cât fură ceilalți. De la ceilalți aflăm cât fură unii. Informațiile sunt produse în draci de tot felul de servicii. Cu toate neimplica
