Arcul de Triumf trebuia renovat, restaurat, consolidat în 2008. Se împlineau 70 de ani de la ridicarea monumentului, iar Primăria a zis că merită și jalonul principal al paradelor militare o văcsuială generală de 12 milioane de lei, la data aceea.

După ce Arcul de Triumf a fost îmbrăcat în schele cumpărate sau închiriate de o firmă de publicitate ce le-a pus la dispoziția Primăriei, Videanu a băgat adânc mâna în buzunarul public și și-a dat seama că cele 12 milioane prevăzute pentru proiect s-au dus. Poate pe borduri, poate pe pavele, poate pe alte cheltuieli din categoria panseluțelor lui Prigoană. Cert e că banii nu mai erau acolo. Deloc. În an electoral, astfel de dispariții misterioase mai au loc, fără ca lumea să se îngrijoreze prea tare.

Au trecut anii, Videanu a fost înlocuit de Oprescu, iar Arcul de Triumf n-a mai fost o prioritate. Până în februarie 2012, când actualul primar, aflat pe vremea aia la începutul campaniei pentru localele din iulie, a semnat alături de Elena Udrea un contract de finanțare a lucrărilor de la Arcul de Triumf prin fonduri europene. Urale, ovații, aplauze prelungite. La o zi de la semnarea contractului, Guvernul Boc se prăbușea pentru a nu-și mai reveni vreodată.

Dar nu-i nimic, fondurile europene sunt fonduri europene, trebuie cheltuite, dacă nu sunt cumva blocate. Primăria a cerut oferte în cele patru zări. Au venit din cinci, câte una. Până la data de 3 octombrie 2012, când s-au și deschis ofertele. Și deschise au stat până în decembrie 2013, când s-a semnat contractul de restaurare a Arcului de Triumf, între Primăria Municipiului București și asocierea dintre Romconstruct și UTI Grup. O frumoasă lucrare de 22.703.663 de lei, cu tot cu TVA. Bun, Romconstruct, cu toată istoria-i zbuciumată și presărată de grade, măcar are experiență în lucrări de restaurare, consolidare și conservare. UTI, pe de altă parte,