Când vor să-şi scape colegii ajunşi la ananghie juridică iar manevrele obişnuite nu mai funcţionează datorită supravegherii europene, aleşii neamului prost trec la acţiune directă, să se vadă că ei respectă poporul majoritar iubitor de infractori. Legea amnistierii şi graţierii unor pedepse de până la 7 ani adoptată de Comisia Juridică era o ticăloşie pe faţă, cu dedicaţie şi comisă împotriva eforturilor unei Justiţii şi aşa măcinate de intruziuni partinice. Dar cum actuala Putere leagă toate deciziile juridice nefavorabile oamenilor ei de o dictare băsistă revelată limpede dinspre Antene, respectiva lege e văzută de mulţi parlamentari ca o necesară şi urgentă intervenţie.

Fiind o iniţiativă a anumitor doi reprezentanţi ai unei anumite minorităţi, unii ar putea crede într-o coloratură de natură doar biologică. Nu că asta nu ar fi valabilă într-o oarecare măsură, adevărata ţintă a fost însă scoaterea din puşcărie, cu orice preţ european, a hoţilor cu insigne de partid. Faptul că PNL s-a declarat împotriva legii e demn de remarci pozitive şi ne-a salvat de încă o ţigănie în faţa Europei; dar tupeul de baragladină politică al încercării afundă şi mai mult Parlamentul în mâlul dispreţului public. Chiar dacă eliminarea proiectului de pe ordinea de zi o să-l facă pe martirul Năstase să-şi scoată de la naftalină fularul Burberry, ea era musai să se petreacă pentru a nu ne aduce o mizerie şi mai mare imaginii noastre în UE. Rămâne însă impresia de şmecherie josnică şi tentativă de a mai aplica un şmen normalităţii sociale.

E jenant ca, într-o vreme în care Ucraina populară iese în stradă pentru paşaport european, noi să tragem prin aşa zişii reprezentanţi spre modele asiatice ex-sovietice. Nu mai e mult şi Băsescu va părăsi Cotrocenii, pentru a se consacra recoltei la hectar fără E-urile vieţii politice. Oricât de obsedat ai fi de ubicuitatea băsistă, nu poţi