Să învăţăm de la alţii dacă noi nu mai ştim cum e. Dacă ne-am pierdut curajul, dacă ne-am terfelit demnitatea, dacă am rămas fără onoare, mai putem încă învăţa de la alţii. Dacă am uitat să iubim ori să respectăm, dacă am uitat ce e corect şi ce e bun, dacă nu mai ştim să distingem binele de rău, mai putem încă să învăţăm de la alţii.
Citeam ieri declaraţiile recente ale fostului preşedinte georgian Mihail Saakaşvili, rostite la Chişinău, în contextul demonstraţiilor pro-UE din Ucraina şi al parcursului european al Republicii Moldova, frazele tranşante care radiografiază puterea malefică a comunismului şi a neocomunismului, toxinele emanate prin toţi porii de o Rusie care-şi tratează vecinii de pe poziţii de forţă. "Statele noastre (Georgia şi R. Moldova - n.r.) se aseamănă în mare parte prin faptul că am fost la fel de asuprite. Ne-au agăţat greutăţi atât de grele, încât să nu putem fugi niciodată nicăieri şi nici măcar să ne ridicăm în picioare. Ne-au făcut autonomii. Nouă ne-au luat teritorii, vouă v-au luat munţii şi ieşirea la mare, pentru că ştiau că Moldova, la fel ca şi ţara mea, nu va accepta să rămână ocupată şi va înţelege că locul ei este în Europa. Noi am stat pe loc timp de nouă ani după destrămarea URSS, dar acum am înţeles că trebuie să mergem mai departe. (...) Când am venit pentru prima dată în Republica Moldova, am văzut un popor deosebit şi o guvernare de groază, care nu i se potrivea deloc. Nu sunt compatibile stelele europene cu secera şi ciocanul. Secera şi ciocanul se potrivesc stelei sovietice, nu stelelor europene. (...) Am mers pe drumul de beton construit de URSS în Moldova, el a fost construit pentru ca tancurile ruse să intre în România. Le era indiferent de moldoveni. (...)", sunt doar câteva din declaraţiile făcute la Chişinău de Saakaşvili, cel care, după războiul de şase zile, din 2008, a învăţat pe pielea sa cât de b
