● Connect2ACT: trei spectacole la Teatrul Naţional din Tîrgu Mureş: Camera 701, Alcesta, Moartea lui Tarelkin.
Teatrul Naţional din Tîrgu Mureş a prezentat cîteva dintre producţiile sale într-un showcase – Connect2ACT – căruia i-a adăugat şi lansarea proiectului european „Fabulamundi. Playwriting Europe în România“. Revenit de ceva vreme în atenţie, teatrul mureşean are o preocupare constantă pentru noua dramaturgie.
DE ACELASI AUTOR Dramaturgie contemporană la Tîrgu Mureş Temps D’Images – vremea solidarităţii Improvizaţii fluide FNT – ultima ediţie înainte de... Un astfel de text este Camera 701 (Compania „Liviu Rebreanu“), în care Elise Wilk (dramaturg lansat în programul de Practica Teatrală în Regiunile de Centru şi Vest, derulat de Teatrul 74) foloseşte unitatea de loc – o cameră de hotel (pretext dramaturgic întîlnit şi în film – de exemplu, Four Rooms, regia Quentin Tarantino, Robert Rodriguez, Alexandre Rockwell), pentru a expune personaje măcinate de maladiile lumii contemporane. „Elefantul“ din camera 701 este singurătatea. Fie că e vorba despre cupluri – construite pe teama de singurătate sau destrămate deja (doi miri certăreţi în noaptea nunţii şi un soţ părăsit, care vrea să-şi recucerească soţia) –, fie că atacă depersonalizarea muncii (două corporatiste, un paparazzi şi o cameristă pentru care, din varii motive, viaţa personală şi munca se identifică), poveştile Elisei Wilk au în centru cîte două personaje care se confruntă cu însingurarea. Rareş Budileanu a construit spectacolul ca pe benzile desenate, cu „titluri“ de capitole (personaje dintr-un episod surprinse în imagini alb-negru, ca prefigurare la alt episod, în ideea spaţiului care îşi conţine personajele), dar oarecum steril, într-o formulă care susţine textul, însă lasă caracterele schematice (ceea ce nu îl împiedică pe Ion Vîntu să facă un stripper savuros, la limita ridicol