Să facem un exerciţiu de imaginaţie. Presupunem următoarea situaţie ipotetică. În ţara numită Tranzitania avem, ca în orice ţară, un Cod Penal, al cărui articol 1 reglementează si pedepseşte infracţiunea numită „furt”, pe care o defineşte astfel: “acea fapta săvârşită de un cetăţean care are ca rezultat deposedarea altei persoane de bunuri care i se cuvin de drept”. Tot în Codul Penal există articolul 2, aliniatul 1, care descrie ce înseamnă “cetăţean” : „orice persoană trecută de 16 ani”. Mai există şi aliniatul 2 al articolului 2, care zice aşa: excepţie de la aliniatul 1 fac toţi cetăţenii de peste 16 ani care au ochi albaştri. Desigur, în Tranzitania e şi o lege specială a persoanelor cu ochi albaştri care prevede ca acestea trebuie să declare anual pe proprie răspundere ce infracţiuni au comis în anul curent: violuri, furturi, calomnii, etc. Va declara vreun cetăţean tranzitan cu ochi albaştri că a comis infracţiunea numită „furt”? Nu! Chiar dacă în ultimul an respectivul cetăţean a deposedat de bunuri care se cuvin de drept o sută de persoane. Dar nu va declara asta, pentru că, în conformitate cu Codul Penal, articolul 2, cetăţenii cu ochi albaştri nu se fac pasibili de infracţiunea numită furt. Ea nu există pentru cetăţenii cu ochi albaştri! Nu reiese de aici că cetăţenii cu ochi albaştri se bucură de imunitate în faţa legii când vine vorba de infracţiunea de furt? Deduceţi şi dumneavoastră!

Acum, înlocuiţi, vă rog, termenul „furt” cu termenul „conflict de interese”, iar cel de „cetăţean cu ochi albaştri” cu cel de „parlamentar”. Situaţia imaginată mai sus descrie perfect starea în care ne aflăm după ce săptămâna asta Parlamentul a adus modificări câtorva articole din Codului Penal. Urmare a modificărilor, articolul 253, care descrie infracţiunea numită „conflict de interese” astfel: „ faptă a funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor de