Marele savant Timotei Cipariu a fost membru fondator al Academiei Române, dar şi unul dintre cei care au condus destinele ASTRA.

Unul dintre iluştrii savanţi români din secolul XIX, azi aproape uitat, este Timotei Cipariu. El a fost supranumit ”părintele filologiei române”. Însă Timotei Cipariu nu a fost tipul cercetătorului care stă şi scrie în bibliotecă. El şi-a asumat şi o implicare profundă în destinul poporului român. Prieten cu Avram Iancu, cu Alexandru Papiu – Ilarian, cu Simion Bărnuţiu, cu George Bariţiu sau cu August Treboniu Laurian, Timotei Cipariu a fost unul dintre liderii revoluţionarilor români de la 1848 – 1849 din Transilvania. Mai întâi, el a fost ales în conducerea Marii Adunări Naţionale din 15 mai 1848. Pentru că era cel mai erudit dintre liderii revoluţio-nari, Timotei Cipariu a fost inclus în delegaţia naţiunii române, trimise la Viena, pentru a prezenta doleanţele românilor ardeleni. Întors în Transilvania, el a făcut parte din Comitetul Naţional Român, cu sediul la Sibiu, care a condus o perioadă teritoriile din Transilvania aflate sub controlul românilor. Acest Comitet Naţional Român a fost un adevărat guvern românesc al Transilvaniei, până în momentul ocupării principatului de către armata maghiară condusă de marele general polonez Józef Bem. Serviciile aduse naţiunii române au fost recunoscute oficial în perioada 1863-1864, când Timotei Cipariu a devenit membru al Dietei Transilvaniei din Sibiu.

Sfârşitul Revoluţiei nu a însemnat şi încheierea activităţii publice a lui Timotei Cipariu. Peste Carpaţi, el a pus umărul la crearea unei instituţii fundamentale pentru proaspătul stat român: Academia Română, o instituţie a cărui prestigiu avea să fie egalat doar de cel al Casei Regale. De asemenea, în Transilvania, care era o parte a Austro-Ungariei, Timotei Cipariu a fost mai întâi vicepreşedinte, apoi preşedinte al Asociaţiunii