O femeie din România naşte, în medie, 1,3 copii, iar rata fertilităţii a cunoscut o scădere aproape dramatică după căderea regimului comunist. În acelaşi timp, lipsa unui loc de muncă stabil, nesiguranţa în viitor şi migraţia au determinat cuplurile tinere să amâne naşterea primului copil şi chiar să renunţe la căsătorie, arată datele Institutului Naţional de Statistică.
În 1989, o femeie năştea, în medie, 2,2 copii în cursul vieţii, iar rata fertilităţii a scăzut imediat după căderea regimului comunist. Tendinţa de scădere a ratei fertilităţii există însă şi la nivel global, iar unele state au început încă de mult timp să aplice măsuri de combatere a acestui fenomen. Dar dorinţa femeilor de a avea o carieră - copilul fiind considerat un impediment în acest sens -, creşterea gradului de conştientizare a responsabilităţii pe care o presupune creşterea unui copil, precum şi costurile cu îngrijirea copilului au făcut ca acest fenomen să ia amploare.
„În România însă, există câteva particularităţi care au condus la această situaţie. Migraţia celor aproximativ 2,1 milioane de români a «blocat» formarea de familii, iar nesiguranţa zilei de mâine, care dăinuie din 1990 încoace, îi determină să mai aştepte până la naşterea copiilor. Cea mai importantă bogăţie a unei ţări o reprezintă populaţia şi forţa de muncă, iar viteza cu care a crescut economia Chinei a fost influenţată şi de acest aspect“, a spus profesorul universitar Mircea Coşea, care a fost membru al partidelor politice PDSR (până în 1997) şi apoi PNL (până în 2007).
Rata fertilităţii totale, adică numărul de copii aduşi pe lume de o femeie, a început să scadă în toată Europa începând cu mijlocul anilor ‘60, şi nu numai în fostele ţări comuniste, ci şi în cele dezvoltate. Germania are o rată de 1,3, Grecia are 1,1, Italia are 1,2 iar Austria are 1,3, de aceea coroborar
