În lipsa unei noi Pieţe a Universităţii, adică a unui răspuns civic ferm, singura speranţă de a scoate România de sub dominaţia oligarhiei care a răpit statul român în „marţea neagră” vine din partea Uniunii Europene şi Statelor Unite. Răspunsul trebuie să fie unul care să îi facă pe români responsabili pentru ţara lor.

În Ucraina, preşedintele Ianukovici a cerut Comisiei Europene 20 de miliarde de euro pentru a semnat Acordurile de Asociere şi Liber Schimb cu UE. Ucraina este condusă de o grupare oligarhică criminală supranumită „Familia”, care controlează politic şi economic această ţară nefericită şi care este complet imună în faţa legii penale, dar deţine „monopolul asupra violenţei”, cum sună definiţia lui Weber. Ceea ce înseamnă că statul ucrainean este ţinut ostatic de această grupare criminală. Ucraina nu este decât un teritoriu locuit de o populaţie iar „statul” ucrainean nu est decât un instrument lucrativ în slujba unei oligarhii. Solicitarea adresată Comisiei nu face altceva decât să funcţioneze în logica luării de ostatici. Cele 20 de miliarde de euro sunt răscumpărarea pe care Familia care controlează Ucraina o cere Europei în schimbul eliberării ostaticilor, în cazul de faţă, o ţară întreagă. Problema, ca în cazul oricărei luări de ostatici, este că nu există nici o garanţie că răpitorii vor elibera ostaticii vii şi nevătămaţi sau că nu se vor răzgândi, o dată precedentul creat şi nu vor cere mai mult doar ca să-i ţină în viaţă. Din acest motiv, Uniunea Europeană a respins cererea Familiei replicând că nu este vorba de o „licitaţie” pentru Ucraina, menţinând în acest fel pretenţia că Ucraina este un stat viabil şi respingând statu quo-ul mafiot.

Cum răspunzi însă unei situaţii în care un stat slab, dar viabil, cum este România se confruntă cu o criză de luare de ostatici? Pentru că asta s-a întâmplat în „marţea neagră”. Statul român a fo