După ce băncile ne-au tras-o pe faţă cu clauzele abuzive, a venit rândul companiilor de asigurări. Jocurile de culise şi potenţialul financiar enorm implicat în piaţa locuinţelor ne scot din ce în ce mai mulţi bani din buzunar.
Nu este un subiect „breaking news” cel despre care vreau să vă vorbesc, dar este, în continuare, strigător la cer. Fiecare român care are un credit ipotecar şi este obligat de către bancă să încheie o asigurare facultativă care să acopere valoarea bunului achiziţionat trebuie să mai scoată încă 20 de euro din buzunar pentru asigurarea minimă obligatorie. De ce? Că aşa a vrut statul în vară când a modificat Legea 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuinţelor împotriva inundaţiilor, cutremurelor şi alunecărilor de teren.
Pentru cei norocoşi, care nu au un credit ipotecar şi nu sunt obligaţi la o asigurare facultativă, suma de 20 de euro nu înseamnă mare lucru. Dar pentru cei care au o locuinţă cumpărată prin bancă şi plătesc oricum cel puţin 150 de euro pentru asigurarea facultativă, başca rata la casă, încă 90 de lei reprezintă destul în climatul acesta de nesiguranţă.
Nemulţumirea celor (mulţi) obligaţi să plătească pentru trei riscuri de bază de două ori este justificată. Când vine vorba de despăgubiri după un cutremur sau o inundaţie care le-a distrus casa, nu primesc sumă dublă pentru paguba produsă. Algoritmul de calcul este, evident, alambicat, special creat să îi determine pe bieţii români care şi-aşa au casa devastată să nu pună prea multe întrebări şi să se mulţumească cu orice ciozvârtă aruncată în silă.
Şi, pentru că tot vorbeam la început de bănci, avem şi „breaking news”: consumatorii care se consideră prejudiciaţi de clauzele abuzive ale unei bănci nu vor mai putea iniţia procesul la orice instanţă competentă din ţară, ci numai la Bucureşti, la Tribunalul Specializat. În traducere liberă – încă o ţ
