Alexandru Matei a scris o carte nostalgică şi, în acelaşi timp, foarte actuală: O tribună captivantă. Cartea e o istorie ideologică a TVR-ului dinainte de 1989, cu accent pe distorsiunea realităţii şi propagandă. Actualitatea cărţii vine dintr-o anumită lectură, care te face să compari permanent ceea ce se întîmpla la televiziunea lui Ceauşescu, cu ceea ce a început să se întîmple, în ultimii cîţiva ani, pe posturile şi în publicaţiile care s-au reapucat de un soi de propagandă.

În O tribună captivantă a lui Matei e vorba despre grile, emisiuni, realizatori şi telespectatori astăzi uitaţi. Ce ne pot spune nouă, azi, toate acestea? Eu, unul, am avut un soi de şoc temporal cînd am deschis cartea. Dacă o gîndeşti ca pe o realitate paralelă – sau experiment contrafactual –, o televiziune ceauşistă plasată nu în anii ’60, ci în 2013, începi să realizezi în ce măsură s-a schimbat lumea în care trăim, dar şi ce e perpetuu în ea.

DE ACELASI AUTOR Conspect de Jeff Bezos Activismul online şi conformismul obscenităţii Gafe de presă – foarte scurt inventar Binge watching sau bulimia TV În ultimii ani, s-a tot vorbit despre revoluţii pe Twitter. TVR-ul lui Ceauşescu a fost, în decembrie 1989, locul unde s-a întîmplat ceva foarte asemănător, avant la lettre. Apariţia lui Dinescu şi a lui Caramitru, urmaţi de Ion Iliescu, generalul Militaru şi toţi ceilalţi a consacrat televiziunea ca un pol de putere şi a eclipsat celălalt sălaş al lui Ceauşescu, Comitetul Central. Telerevoluţia – cum s-a numit inclusiv într-un documentar realizat pentru France 3 de Serge Moati – a fost unul dintre primele exemple de preponderenţă a spectacolului mediatic în faţa politicii propriu-zise. Cartea lui Alexandru Matei sugerează şi nişte explicaţii pentru care a fost aşa.

TVR-ul dinainte de 1989 era ideologizat la extrem, comparativ cu televiziunile publice (sau de stat) ale ţărilor