De la graniţa cu judeţul Satu Mare până la cea cu Aradul, de-a lungul frontierei cu Ungaria, Bihorul ar putea ajunge un imens câmp de sonde pentru extracţia de ţiţei şi de gaze, inclusiv din categoria celor de şist.
Încă de acum trei ani, statul a concesionat resursele subterane unor companii străine, cărora de anul trecut a început să le avizeze, prin Hotărâri de Guvern, acorduri petroliere pentru mai bine de 4.000 de kilometri pătraţi, adică mai mult de jumătate din suprafaţa judeţului. Pentru trei din cele patru perimetre, întinse pe 3.000 de kmp, două companii au şi primit deja undă verde să înceapă lucrările.
Deşi tot mai mulţi bihoreni se tem că firmele vor sfredeli pământul pentru a exploata gaze de şist, cu toate riscurile aferente, niciun oficial n-a vorbit deschis despre ce înseamnă concesionările şi despre pericolul ca Bihorul să fie transformat într-o uriaşă platformă petrolieră. Unii politicieni s-au grăbit să promită că oamenii nu vor avea de suferit, ci doar de câştigat. Cu ce preţ, însă, nimeni nu ştie...
De trei ani
În Bihor, chestiunea gazelor de şist a început să fie cunoscută anul trecut, când s-a aflat că patru perimetre pentru explorare-dezvoltare-exploatare petrolieră (EX-1 Voivozi, EX-2 Tria, EX-3 Băile Felix şi EX-4 Tulca) au fost concesionate, încă din 2010, de către Agenţia Naţională de Resurse Minerale unor companii străine, timp de 30 de ani, pentru exploatarea acestui tip de gaze.
Chimic identice cu gazele naturale convenţionale, gazele de şist se găsesc la adâncimi mult mai mari, captive în roci impermeabile precum cărbunele ori şisturile argiloase. Singura metodă folosită pentru extragerea lor este fracturarea hidraulică, adică pomparea în subteran a unui amestec de apă cu diverse substanţe chimice care să dizolve rocile. Ce fel de substanţe nu se ştie exact, companiile petroliere invocând secretul tehnol
