Având rădăcini în perioada interbelică dar cucerind lumea intelectuală imediat după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, existenţialismul, în creaţia literară, are două variante: laică şi creştină. Jean-Paul Sartre este scriitorul cel mai cunoscut în prima variantă. Georges Bernanos este un bun candidat pentru cea de-a doua. Nu putea, desigur, să lipsească din Biblioteca din pod. Personajul principal al romanului L’imposture (Impostura) este abatele Cénabre, un prelat considerat a fi un model de simplitate, sinceritate şi credinţă, a cărui impostură este dată în vileag de naivul amic al său, abatele Chevance. Acesta, într-o noapte de discuţii dureroase, descoperă cu dezamăgire că prietenul său şi-a pierdut, dacă o avea, credinţa în Dumnezeu. Orgoliul, dorinţa de a fi lăudat de toţi, ambiţia şi fariseismul milosteniei sunt alte semne ale imposturii care ies la iveală de-a lungul dezvoltării epice, este adevărat puţin cam săracă în elemente narative. Dar pasajul care-l consacră pe Bernanos ca existenţialist în general şi creştin în special este întâlnirea abatelui Cénabre cu vagabondul cerşetor care-i aruncă în faţă impostura filantropiei semenilor săi. Scenariul produce cititorului o impresie la fel de penibilă precum cel din nuvela La nausée (Greaţa) de Jean-Paul Sartre, celălalt existenţialist, cel laic. În Sous le soleil de Satan, impostura generează fanatism. Romanul se compune din două părţi şi un prolog. În acesta din urmă se istoriseşte într-o sută de pagini cum o tânără vicioasă şi bizară, Germaine Malorthy, este sedusă de un boiernaş care o lasă însărcinată şi apoi o părăseşte. Tânăra îl ucide în cear Publicitate ta despărţirii, parte din furie, parte din accident. Apelează la medicastrul satului său solicitând să-i provoace un avort, dar acesta refuză. Îi mărturiseşte crima înspăimântându-l cu perversitatea sa, după care o criză de n