Tot în 1851 a început şi construcţia, nefiind vorba de o restaurare, a Bisericii Sf. Gheorghe-Nou. Planurile, întocmite de cunoscutul arhitect Xavier Villacrosse, erau circumscrise unui stil neogotic tratat cu sobrietate, absenţa zorzoanelor caracteristice producând impresia de modernitate. Pictura interioară, de factură renascentistă, a fost executată de pictorii Constantin Lecca şi Mişu Popp, iar împrejur, pe locul fostei curţi a hanului, arhitectul peisagist Ulrich Hofmann a amenajat în 1860, ca o încununare a lucrărilor, o grădină cu havuz. Noua biserică nu a afectat mormintele interioare, astfel, în 1932, profesorii Mina Minovici şi Francisc Rainer au putut analiza conţinuturile lor, stabilind mormântul Domnului martir Constantin Brâncoveanu, ale cărui oseminte au fost reînhumate cu onoarea binemeritată în ziua de 21 mai 1934, a sfinţilor Constantin şi Elena, în prezenţa lui Miron Cristea, marele patriot şi primul patriarh al românilor ortodocşi şi a principesei Martha Bibescu, înrudită cu voievodul martir şi urmaşă pe linie maternă a lui Ioan Gheorghe Mavrocordat, ocrotitorul familiei Brâncoveanu. Biserica lui Villacrosse a fost demolată în 1968 pentru a fi reconstruită în stil bizantin în ultimii ani de păstorire a Prea Fericitului Justinian Marina, salvatorul credinţei strămoşeşti în anii de prigoană anticreştină. În 1852 a început reconstrucţia în stil neogotic, dar şi cu elemente de stil bizantin, a bisericii Sf. Spiridon-Nou, vechea ctitorie a Ghiculeştilor de pe Podul Beilicului, cum rezultă şi din pisania de la intrare. Planurile au fost întocmite tot de Villacrosse, de data aceasta sprijinit de Luigi Lipizer, care a şi continuat lucrările – finalizate în 1858 – după decesul arhitectului catalan survenit în 1855. Pictura interioară, de factură renascentistă, a fost executată de Gheorghe Tattarescu. Cu excepţia foişoarelor de pe cele două turnuri al