Ministrul Culturii, Daniel Barbu, şi-a dat demisia joi, la patru zile după ce declara la Craiova că, din păcate, banii alocaţi pentru tratarea HIV/SIDA în România sunt prea mulţi, adică jumătate din bugetul pentru Ministerul Culturii.

Pentru cei care au deschis televizoarele mai târziu, Barbu a spus la Craiova: „La dezbaterile pe bugetul 2014, m-a frapat, m-a cutremurat cu adevărat următorul lucru. Credeţi-mă, nu vreau să par cinic în faţa dumneavoastră, cu tot respectul pentru respectiva categorie de concetăţeni ai noştri. Bugetul, programul naţional pentru prevenirea şi tratarea HIV/SIDA este jumătate ca buget din toate programele Ministerului Culturii. Deci, ai Ministerul Culturii şi programul naţional de combatere şi tratament HIV/SIDA. Jumătate. Unu la doi. După părerea mea, nu suntem în Africa de Sud. Nu sunt milioane de concetăţeni afectaţi de acest hidos flagel al epocii noastre. Personal, nu înţeleg. Am fost cutremurat când mi-am dat seama câte Festivaluri Shakespeare sau cât de amplu am putea face evenimentul, Festivalul Shakespeare de la Craiova, dacă nu am avea acel program sau dacă acel program ar fi la jumătate“. Întâi, să ne fie permis să ne cutremurăm din nou, şi noi, în faţa unui asemenea cinism însoţit, desigur, de alte calităţi, pentru că cinismul călătoreşte rareori singur.

Este adevărat că ar putea fi alocaţi mai mulţi bani pentru cultură, dar afirmaţia lui Barbu, din categoria „noaptea minţii“, a adus după sine oprobriul public. La două zile după ce pasărea a zburat din gura ministrului Culturii, fără posibilitatea de a se întoarce la locul din care a zburat, Ministerul Culturii a trimis un comunicat de presă în care s-a încercat spălarea păcatelor: „Deşi nu s-a referit nicio clipă la persoane, ci doar la programe şi niveluri de finanţare, comparaţia a fost cu totul nefericită, după cum nepotrivite au fost şi consideraţiile ce