EU: Aaa! Aşadar? Aşa-dar?! dar… atunci de ce? de ce toată această înscenare? Această mas-ca-ra-dă? Cu… oameni în cagule… cu cagule pe faţă… Cu dulăi pe din părţi? De ce acest spaţiu rectangular alb cu lumina lui crepusculară? De ce aceşti dulăi pe care îi aud umblând împrejurul… împrejurul acestui bloc misterios, cu aceşti câini lupi postaţi prin părţi? Cu acest laţ pus pe gâtul meu care, iată, iar se strânge… Ah! De ce? De ce strângeţi?! Ah! Nu-mi ajunge aer! Ah-ah! Slăbiţi!... Ah! Să mă apăr cu mâinile, dar mâinile nu mă ascultă! Mâinile cum stau lipite de marginile taburetului, nu le pot ridica – au înţepenit mâinile… Ah! Ah! Nu-mi ajunge aer – mă înec, mă înăbuş… Aer! Aer! Nu strângeţi laţul! Lăsaţi laţul… Lăsaţi! Lăsaţi… Că mai am a spune ceva… Aaaaa… Mi se întunecă în faţa ochilor… Aaaaa… Îmi pierd cunoştinţaaaa… Aaaa! Voi cădeaaa…
OMUL CU CAGULĂ N1: Nu. Nu vei pierde cunoştinţa. Nu trebuie să pierzi cunoştinţa.
OMUL CU CAGULĂ N2: Vei… Vei continua să ne răspunzi la întrebări. Până acum nu te-am atacat cu întrebări.
OMUL CU CAGULĂ N3: Acum noi vom vorbi mai mult şi tu vei asculta. Domnia ta!
FEMEIA CU CAGULĂ N4: Hi-hi-hi! Hi-hi-hi! Hi-hi-hi!
EU: Aaaah! Ah!Lăsaţii-mă să-mi trag sufletul. Aaah! De ce nu-mi scoateţi laţul de pe gât? Era să mă sugrumaţi… Aaah… Aaaah… Ah…
OMUL CU CAGULĂ N1 (cu voce drastică): Dar, iată, ai aer destul. Dacă binevoieşti putem să includem şi un ventilator. Putem să deschidem uşa. Putem să deschidem chepengul de sus.
EU: Che-pen-gul? Chepeng? A, acolo sus în tavan într-adevăr este un fel de deschizătură, numai că… din mijlocul ei care pare a fi un capac atârnă un cârlig. Ce-i cu acel cârlig?
OMUL CU CAGULĂ N2: Nu te pricepi ce-i cu acel cârlig?
EU: Şi chiar deasupra capului meu!
OMUL CU CAGULĂ N3: Tocmai! Deasupra capului d-tale!
FEMEIA CU CAGULĂ PE FAŢĂ: Hi-hi-hi
