Personalitatea și acțiunile domnitorului valah l-au făcut să dăinuie pentru totdeauna în memoria românilor. Unul ditre primii scriitori care au reușit să modifice percepția generală despre voievod a fost Nicolae Bălcescu. Revoluționarul pașoptist nu avea să anticipeze efectul pe care cartea sa: “Românii sub Mihai Vodă Viteazul” avea să o facă asupra întregii societăți românești. Mihai Viteazul era o personalitate aproape necunoscută până la apariția operei lui Bălcescu. Era doar un alt domn printre mulți alții cu o domnie relativ scurtă. Pâna la cartea lui N. Bălcescu și Școala Ardeleană, imaginea domnitorului valah în viziunea cronicarilor moldoveni era una destul de proastă. Miron Costin afirma: „pricina de multe vărsări de sângeîntre creștini", de altfel puțin apreciate chiar de munteni: „Seurâse muntenilor cu domnia lui Mihai-vodă, tot cu oști și războaie."[1]Nici cronicarii munteni de secol șaptesprezece nu îl agreau, Radu Popescu acuzându-l că a supus țara intereselor marilor puteri, de faptul că a secuit resursele țării și a asuprit populația pentru a-și purta războaiele:„au supus domnia lui pa turci, pa moldoveni, pa unguri, de-i avea ca pe neste măgari pe toți".[2] Samuel Micu în cartea sa: „Scurta cunoștință a istorie românilor" rezumându-l pe Mihai Viteazul spune despre acesta că a biruit pe ardeleni doar pentru a da mai apoi provincia Transilvaniei împăratului Rudolf: „în anul 1593 în domnia Ţării Românești au urmat MihaiVoda, carele să zice Viteaz. Acesta foarte mare ostașiu au fost, și pre turci i-au batut și pre ardeleni i-au biruit si Ardealul l-au luat si l-au dat imparatului Rudolf..."[3] Percepția lui Samuel Micu avea să fie schimbată curând, de către noul val de istorici, imaginea domnului muntean devenind una a eroului național care a înfăptuit refacerea vechii Dacii. Inițial, nici Mihail Kogălniceanu nu apreciază domnia lui Mihai, limitându-se l