Dacă l-am compara pe timişoreanul Dan Faur cu personajul Josef K, din “Procesul” lui Kafka, nu am greşi deloc. De doi ani, Faur trece prin aceeaşi situaţie absurdă, în luptă cu o justiţie de coşmar, pusă în aplicare pe meleagurile caraş-severinene. Faur spune că nu va ceda. Pentru a-şi afla dreptatea, s-a adresat DNA şi va lupta până la capăt. Va face plângere şi la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului de la Stasbourg.
De ce procesul-verbal este nul?!
În 17 mai 2011, Faur, împreună cu câţiva amici, s-a deplasat de la Timişoara în zona Divici-Baziaş, Caraş-Severin, pe Dunăre, pentru a fi pregătiţi a doua zi, 18 mai, când se ridica prohibiţia la pescuit. În ziua respectivă, au fost verificaţi de mai multe ori de poliţiştii de frontieră şi de inspectorii asociaţiei de pescari. Un inspector de la Administraţia Parcul Natural Porţile de Fier (pârâta în proces) le-a verificat buletinele, fiindcă ei se aflau în apropierea zonei de protecţie. Totul părea a fi fost în ordine. Inspectorul a plecat, iar ei au rămas. La două săptămâni, Faur a primit un proces-verbal de contravenţie prin care pârâta l-a amendat cu 7.500 de lei, pe motiv că a aruncat un camion de piatră şi moloz pe malul fluviului Dunărea. Contestatarul Faur arată că susţinerea inspectorului este halucinantă, în condiţiile în care în 13 mai 2011, el nu a fost la pescuit pe malul Dunării, ci la el în bar, în Timişoara, iar umplutura de pământ şi piatră nu avea cum să o facă. Faur nu are nicio proprietate în zona Divici. Motivaţia inspectorului de la mediu pentru întocmirea procesului-verbal şi a amenzii este faptul că în zona ariilor protejate sunt interzise lucrările sau investiţiile.
“Există dubiu cu privire la data la care se presupune că s-a deplasat agentul constator la faţa locului pentru a stabili cele cuprinse în procesul verbal, din moment ce documentul este întocmit în 17 m
