În perioada României comuniste, publicitatea era mai mult propagandă decât reclame propriu-zise.

Sloganul “Nici o masă fără peşte” va rămâne peste timp în amintirea românilor. Produsele de altădată însă stârnesc nostalgia gustului autentic. Deşi sărăcăcioase ca prezentare, spre deosebire de produsele occidentale colorate şi cu etichete ţipătoare, întotdeauna mai puţine pe rafturi decât ar fi fost necesar, dar cu multă publicitate în reviste şi almanahuri, din alimentele de odinioară au ramas azi doar reclamele. Pline de un farmec pitoresc, casetele publicitare din perioada comunistă ne vorbesc despre o altă lume decât cea din prezent.

Publicitatea comunistă

Deşi nu se poate vorbi despre publicitate veritabilă decât în prezenţa concurenţei, element absent din economia comunistă guvernată total de către Stat, reclamele acelei perioade au şi rolul de a face cunoscute anumite produse, dar reclama era şi o formă de propagandă prin care populaţia trebuia să ”observe” faptul că societatea socialistă funcţionează şi că ramurile economiei se dezvoltă constant. Fie că este vorba despre reclame la biscuiţi, jucării, biciclete, parfum, rulmenţi sau geamuri au o simplitate desigur „cerută” astfel încât, indiferent de gradul de educaţie al celui care o vede, mesajul să fie cât mai inteligibil şi mai lipsit de subtilităţi. Simplitatea şi decenţa prezentării sunt însă calităţi pe care azi nu le mai regăsim în „advertising”.

Un basm occidental îmbrăcat în roşu comunist

Povestea Scufiţei care duce cozonac şi vin bunicuţei este reinterpretată într-o rclamă la produse lactate, astfel că fetiţa departe de a avea o pălărioară roşie, este îmbrăcată asemeni unei viitoare gospodine comuniste cu basma pe cap şi pulover croşetat. Deşi stângace, reclama are un puternic rol educativ prin care copiilor le este prezentat un model de urmat: un personaj de poveste consu