Corecta reactia lui Crin Antonescu la ineptia scoasa pe gura fostului ministru al Culturii in privinta banilor alocati bolnavilor de SIDA. Intarziata, provocata poate de calculul electoral al prejudiciului provocat, dar corecta. La fel de adevarat ca Daniel Barbu nu ar fi trebuit sa astepte sa fie scos din guvern de presedintele PNL, ci ar fi trebuit sa plece din proprie initiativa.
Dar, din pacate, cazul Barbu nu este sigular, ci, as zice, simptomatic. Daniel Barbu nu este primul ministru care spune ineptii de proportii. Poate ca fostul ministru Culturii a stabilit un record absolut de cinism, pentru ca a lasat sa se inteleaga ca oamenii aceia ar trebui lasati sa moara.
Daca dl. Barbu ar fi abordat aceasta chestiune de exemplu, din perspectiva drenajului de bani de la buget facut de diferite firme de medicamente, care folosesc acest progam national ca pe o sursa de imens profit, am fi putut discuta despre un semnal de alarma in interes public, prost formulat.
Dar comparatia cu festivalul Shakespeare este halucinanta. Nu pentru ca teatrul nu ar fi important, dimpotriva, ci pentru ca nu poti sa faci cultura pe cadavrele unor oameni loviti de soarta. Sa nu uitam ca multi dintre bolnavii de SIDA au fost imbolnaviti de chiar sistemul sanitar din Romania. Statul are fata de ei o datorie suplimentara.
Dar cum spuneam, dl. Barbu nu este nici primul si probabil nici ultimul demnitar roman care se remarca prin declaratii cu totul si cu totul nepotrivite. Vi-l amintesc pe Dan Sova care a negat Holocaustul in Romania. In orice tara din lume un politician care face o asemenea prostie, fara sa fi reprezentantul vreunui partid de extrema, isi incheie cariera politica. Si totusi, dl. Sova a ajuns ministru dupa un scurt stagiu de perfectionare in chestiunea Holocaustului.
Ilie Sarbu ii caracteriza pe protestatarii in chestiu
