Ziua de 10 decembrie 2013, acea “marţea neagră”a democraţiei noastre, cum inspirat a numit-o Dragoş Paul Aligică, este cu mult mai mult decât un simplu accident de parcurs. Detaliile care apar, relative la eliminarea referirii la conflictele de interese în cazul aleşilor locali, indică că ţinta ultimă a acestei operaţiuni legislative ilicite este compromiterea parcursului european al României înseşi.

Căci obiectivul pe care îl vizează cei care au subscris, împotriva regulilor europene şi internaţionale,la protejarea corupţiei este acela de a stabili, în favoarea oficialilor şi clientelei lor, a unei excepţii de impunitate. Nimic nu poate afecta această reţea de patronaj ce se extinde până în Camere. În absenţa unui paragraf legal care să îi încrimineze, cei ce conduc aceste societăţi de spoliere vor fi, pentru totdeauna, la adăpost. Iar dominaţia lor va fi asigurată, pe termen mediu şi lung.

Şi poate că de aceea nu este întâmplător că această viziune juridică se materializează după ce legea descentralizării a fost asumată de Guvern. Combinate,cele două măsuri converg către impunerea unei noi realităţi constituţionale- la nivel local şi central, elita politică şi economică se poate dedica, în linişte şi fără teamă, parazitării şi deturnării de fonduri europene. Apartenenţa la Uniunea Europeană este, în acest context, o uriaşă ocazie de înbogăţire.

Decembrie 2013 este o lună crucială pentru proiectul de modernizare al României. O Românie atribuită reţelelor de patronaj judeţean şi văduvită de instituţiile domniei legii este o Românie în care impactul europenizării va fi nul. Miza este cu mult mai dramatică decât ratarea,indefinită, a accederii în spaţiul Schengen.Provocarea este legată de alegerea pe care trebuie să o facem,deschis şi curajos. O alegere între tiparul european al transparenţei guvernării şi modelul cleptocratic şi brutal al patrimoni