- Social - nr. 243 / 12 Decembrie, 2013 "Povestile spun ca pe vremuri in lume/Traia multumita de sine/ O tara cu muzica Romei in nume/Si sangele dacic in vine/Iar voi cei de astazi, iar voi, cei de maine/Cand n-o mai gasiti nici pe harta/Sa stiti c-avea dreptul la munca si paine/Si-acum e pe linie moarta/Aceste paragini de sursa barbara/Sa nu va jigneasca mandria/Dar poate veti crede povestea cu-o tara/Pe care-o numeam Romania/Avea si orase precum avea sate/Cu lumea muncea mana-n mana/ Stia amarata sa faca de toate/Chiar scoli in limba romana/ Probabil ca nu ne veti crede cuvantul/Veti zice ca sunt baliverne/Dar tara aceea, lucrandu-si pamantul/Avea parlament si guverne/In nume de rau nu luati toate acestea/ Juram lacrimand sub icoana/Dar vrem sa va spunem intreaga povestea/Ca tara era suverana/Avea si dezastre, avea si durere/Si paine un pic fiecare/Avea si cultura, si case mizere/Si munti, si campie, si mare/Avea demnitate, avea cimitire/Si o mitologie bizara/Credea in dreptate, credea in iubire/Si lumea zicea ca e Tara”... "...Cica-ntr-o vreme legendara/Cum spune arheologia/ Intr-adevar, era o tara/Cu numele de Romania /Iar noi, bastarzi de foaie verde/Ne mai rugam plangand fierbinte/ Ca Bunul Dumnezeu s-o ierte/Si lumea sa o tina minte.” "Traiasca, traiasca sa traiasca/Moldova, Ardealul si Tara Romaneasca!” Aud aceasta scandare, acest vuiet al unei multimi entuziaste, venind parca de undeva de demult, de departe, din istorie! Versurile lui AP facute cantec de Andrei Paunescu, par a fi nu scrise, ci… "recuperate” din istoria romanilor, si aduse noua, prezentilor, ca marturii peste timp, ale starii de spirit pe care romanii au trait-o la 1600, la 1859, la 1918! Un vers dintr-un "cantec de lupta batran ca Unirea” suna asa: "Istoria-ntreaga, cu lupte si jertfe/Traieste-n unirea de azi”! Unirea de azi traieste in masura in care noi mai perpetuam azi, cu piosenie,