“Cred că pentru medicina românească şi de fapt pentru întreaga noastră intelectualitate modelul absolut este Grigore T. Popa, spiritual tutelar - sans peur, sans reproche - al Universităţii noastre, model de profesor şi de cercetător, exemplar în egală măsură ca gândire filozofică şi comportament cetăţenesc”. Gabriel Ungureanu

În urmă cu doi ani, pe 13 decembrie 2011, oamenii de ştiinţă de la Organizaţia Europeană pentru Cercetare Nucleară (CERN) de lângă Geneva au anunţat că au găsit noi dovezi în sprijinul ipotezei că bosonul Higgs, supranumit „particula lui Dumnezeu”, există. Fizicienii susţin că rolul bosonului este acela de a da masă particulelor care alcătuiesc atomii. Fără masă, particulele ar călători prin Cosmos cu viteza luminii şi nu ar mai fi capabile să se unească pentru a forma atomi, care alcătuiesc tot ceea ce cunoaştem din Univers.

O ipoteză asemănătoare, dar care vorbeşte despre corpul şi sufletul uman, a fost lansată în 2012 de economistul american Paul J. Zak, în cartea Molecula moralităţii. Merită să îl luăm în serios pe Zak măcar pentru că spune o poveste simpatică şi, în plus, a absolvit Universitatea de Stat din San Diego cu specializări în economie şi matematică, deci nu vorbeşte ca un amator.

Zak susţine că molecula care ne face morali chiar există şi că ea este oxitocina. E o moleculă simplă, străveche, care se găseşte doar la mamifere. La oameni, ea facilitează naşterea şi alăptarea şi este eliberată în timpul actului sexual.

Autorul a testat valabilitatea teoriei sale cu diverse ocazii, inclusiv la o nuntă din sudul Angliei, prilej cu care Zak a recoltat sânge de la mai mulţi nuntaşi, pentru a stabili nivelul de oxitocină al acestora. Concluzia: “Cine se află în centrul atenţiei la o nuntă? Mireasa. Ea a avut cel mai înalt nivel de oxitocină. Cine îndrăgeşte nunta la fel ca mireasa? Mama ei. Mama a fost pe