Orbita Pământului în jurul Soarelui este la distanţa perfectă pentru a nu fi nici prea cald, aşa cum este pe Venus, nici prea frig, aşa cum este pe Marte şi pentru ca apa să poată exista în stare lichidă la suprafaţa planetei noastre. Această "zonă de aur", spaţiul în care poate exista apă în stare lichidă în jurul unei stele, şi implicit poate apărea viaţa, ar putea fi mai extinsă decât s-au gândit iniţial oamenii de ştiinţă, conform unui nou studiu.
Concluziile unui nou studiu extind această zonă de aur dincolo de limitele fixate de alte studii. Astfel, dacă celelalte studii indicau că această zonă începe de la 0,99 UA (unităţi astronomice - 1 UA reprezintă distanţa medie de la Pământ la Soare, adică aproximativ 150 de milioane de kilometri). Noul studiu împinge această graniţă mai aproape de stea, până la 0,95 UA (aproximativ 142 milioane de kilometri).
Studiul, publicat în ultimul număr al revistei Nature, coordonat de Jeremy Leconte, de la Institutul canadian pentru Astrofizică Teoretică de la Universitatea din Toronto, porneşte de la un nou model de analiză computerizată şi ajunge la concluzia că efectul de seră scăpat de sub control (ceea ce se întâmplă pe planeta Venus) nu reprezintă o ameninţare decât dacă planeta se află la mai puţin de 0,95 UA faţă de steaua în jurul căreia gravitează.
Noua limită de apropiere a unei planete faţă de steaua în jurul căreia gravitează poate fi extrem de importantă pentru viitorul vieţii pe Pământ, conform lui Jeremy Leconte.
În cele din urmă Soarele va deveni mai strălucitor, încălzind mai mult Pământul şi generând un efect de seră accelerat — un fenomen care duce în cele din urmă la fierberea şi evaporarea apei oceanelor unei planete. Acest pericol este însă mult mai îndepărtat conform rezultatelor noului studiu.
"De exemplu, dacă limita este de 0,99 UA, Pământul va înce
