Acum multă vreme, Adrian Năstase făcea prima sa vizită externă în calitate de premier, într-una dintre ţările cele mai importante ale Uniunii Europene. Nu voi spune care, deoarece nu are relevanţă pentru morala poveştii. Aşa cum se obişnuia şi (încă) se mai face, delegaţia oficială era însoţită de un grup numeros de ziarişti. Ei veneau de pe la toate ziarele şi televiziunile importante ale vremii, fie ele mai îngăduitoare, fie mai acide cu puterea. Nume mari. Nu le voi menţiona, deoarece scopul textului de faţă nu este înfierarea deontologică a unui anumit confrate. Citeam, ca tot românul, relatările de la faţa locului. La un moment dat, văd titluri de-o şchioapă în toate ziarele: „Ţara X face investiţii de un miliard de euro în România!“ Pe vremea aia, nu exista moneda euro. Am aproximat eu suma, la cursul de schimb al monedei lor naţionale, acum dispărute. După terminarea vizitei, dau să aflu în ce domenii s-au petrecut respectivele investiţii, deoarece nu înţelesesem mare lucru din articole. Ajung la Guvern şi mi se acordă privilegiul rar de a consulta „dosarul de vizită“, adică documentaţia întocmită pentru a oferi premierului cele necesare negocierilor oficiale. Fascinantă lectură!

DE ACELASI AUTOR Din nou despre agro-tăcerea românească… De ce tac mogulii mîncării? (I) Evaluarea evaluării Nu vreau să investesc la bursă! Am aflat că grosul „investiţiilor“ era direcţionat spre modernizarea a două termocentrale mari şi spre achiziţia unei licenţe de producţie a unor trenuri automotoare, de la o uriaşă firmă globală, să îi zicem S (numele său nu are relevanţă prea mare pentru morala acestui articol). România avea nevoie de tehnologie nouă în domeniu şi avea o tradiţie interbelică remarcabilă (fabricile Malaxa au produs automotoare foarte bune, pînă cînd sovieticii au demontat linia de fabricaţie, după război, şi au dus-o la ei acasă). În plus, în lipsa un