"Ales mi-s, uns mi-s! Iar unsul lui "Parlament" deasupra legilor omeneşti se află, căci El este făcătorul şi desfăcătorul de legi!" Pe bună dreptate, lumea este indignată de convertirea în masă a parlamentarilor noştri la această strîmbă "religie", precum şi de matrapazlîcurile legislative la care se dedau între zidurile "bisericii" în care s-au izolat de lume, impropriu numită "parlament", menite să le ferească pielea simţitoare, pînă şi de cea mai fină adiere boreală a răspunderii penale. Dincolo de sfînta indignare civică, mai suntem în stare să producem ceva? Eventual, nişte soluţii care să ne ferească pe viitor de asemenea masive derapaje, făcute în numele şi sub autoritatea votului poporului!?

În ceea ce mă priveşte, cred cu tărie că problemele, chiar şi cele complicate, au soluţii simple, dacă sunt bine şi judicios formulate, ori descompuse şi reformulate în cîmpurile de origine. În cazul de faţă, suntem pe terenul uneia dintre cele mai generale Legi ale lui Murphy: "Dacă ceva poate să meargă prost, atunci cu siguranţă o va face!" Cu corolarul: "Dintre toate lucrurile care pot merge prost, va merge rău acela care produce cele mai multe pagube". Apropos, dacă cineva ar vrea să schimbe radical, în bine, şcoala din România, atunci ar introduce ca materie obligatorie de studiu "Legile lui Murphy". Exact ca matematica, de la clasa I-a, pînă la sfîrşitul liceului. Copiii ar beneficia, astfel, de un solid fundament pentru înţelegerea diverselor situaţii sociale, precum şi de un repertoriu de soluţii creative extrem de util, atît pentru viaţa personală, de zi cu zi, cît şi pentru orice carieră profesională sau ocupaţională ulterioară. În plus, ar fi mult mai isteţi, ar învăţa gîndirea laterală (De Bono) şi gîndirea "out of the box", ca pe ceva firesc, ar iubi umorul (altă materie care ar trebui studiată şi practicată sistematic în şcoală!), ceea ce cu siguranţă