Asteroidul care a provocat dispariţia dinouzaurilor ar fi putut să "catapulteze" în spaţiu forme microscopice de viaţă care au ajuns pe Marte şi pe sateliţii planetei Jupiter, sustin oamenii de stiinta americani.
Cercetătorii de la Penn State University au calculat numărul rocilor suficient de mari pentru a adăposti forme de viaţă care au fost ejectate în spaţiu în urma căderii unor asteroizi pe Terra, în ultimii 3,5 miliarde de ani, citaţi de bbc.co.uk. Impactul cu asteroidul căzut la Chicxulub a fost suficient de puternic pentru a trimite în spaţiu bucăţi de rocă terestră până pe Europa, unul dintre sateliţii lui Jupiter, afirmă autorii acestui studiu publicat în revista Astrobiology.
Mii de roci care aveau potenţialul de a adăposti forme de viaţă microscopică au ajuns şi pe Marte, care ar fi putut fi în trecutul ei o planetă locuibilă. "Am descoperit că roci capabile să adăpostească forme de viaţă au fost transferate atât de pe Terra, cât şi de pe Marte, pe toate planetele telurice din Sistemul Solar, dar şi pe Jupiter", a precizat Rachel Worth, coordonatoarea studiului.
"Orice misiune lansată în căutarea formelor de viaţă pe Titan sau pe sateliţii lui Jupiter va trebui să cerceteze dacă materialul biologic de acolo are o origine independentă sau dacă este doar o altă ramură a copacului vieţii de pe Terra", a adăugat ea. Panspermia - teoria potrivit căreia organismele microscopice pot "să facă autostopul" prin Sistemul Solar, călătorind pe comete şi pe fragmente de meteoriţi - îi fascinează pe astronomi de foarte mulţi ani.
Graţie progreselor înregistrate în domeniul programelor informatice, oamenii de ştiinţă au de acum înainte posibilitatea de a simula călătoria prin spaţiu a acestor "pasageri clandestini". În noul studiu, cercetătorii au estimat mai întâi numărul rocilor cu diametre mai mari de trei metri ejectate de pe Terra în
