Indiferent cum s-a produs, un eșec nu-i de lăudat. Cu atît mai puțin merită lăudat acest 0-1 al Stelei de pe “Stamford Bridge” cu cît el a stabilit un record trist: al 23-lea meci consecutiv fără victorie în grupele Ligii Campionilor, capitol la care Steaua, care n-a mai cîștigat în C1 de 7 ani și 3 luni, a detrona-t-o pe Spartak Moscova!
Să precizăm însă două chestiuni. Una că Steaua de azi nu răspunde și pentru rezultatele Stelei de ieri. Alta că adversarele ei din țară n-au dreptate de cîte ori o ironizează pentru un parcurs cu adevărat dezamăgitor.
Deoarece Steaua, în ciuda slăbiciunilor ei, a reușit să se califice în grupele celei mai importante competiții europene, în vreme ce contracandidatele sale din Liga 1 au tînjit și au sperat degeaba. Exceptînd prestația CFR-ului din 2012, an în care a strîns 10 puncte, nici o altă echipă românească n-a mai strălucit pe plan internațional în ultimul timp. Ca atare,
a o lua peste picior pe Steaua e ca și cînd ar rîde ciob de oală spartă! Nu-i corect să zici că strugurii sînt acri pentru că n-ajungi tu la ei!
Miercuri, Chelsea a încălecat-o pe Steaua, chiar a strivit-o, în primele 10 minute. După ce a deschis scorul și și-a arvunit locul 1, a ridicat piciorul de pe accelerație. A rămas vigilentă, dar n-a mai fost pornită, agresivă.
Scăpată din presiune, Steaua a ieșit mai des la atac, ba și-a trecut în cont o ocazie uriașă de a egala, ratată însă de Iancu. A lăsat o impresie agreabilă, a plăcut, însă nu mai mult.
Lumea a înțeles că Steaua nu va fi capabilă s-o pună în reală dificultate pe Chelsea. Și nici n-a pus-o. Consecință a diferenței de buget, dar și de atitudine, diferența de valoare a sărit în ochi pe întreg parcursul întîlnirii. Practic, ce bănuiam că se va întîmpla s-a și întîmplat: Steaua a mai pierdut o dată onorabil.
Același de cîteva stagiuni, stadiul respectiv ar treb
