Declaraţiile iresponsabile şi comparaţiile absolut nepotrivite ale d-lui Daniel Barbu referitoare la raporturile dintre bugetul Programului naţional HIV-SIDA şi cel al Festivalului Internaţional „Shakespeare“, de la Craiova-Bucureşti, au avut, din păcate, o victimă colaterală.

E vorba chiar despre importanta manifestare de cultură teatrală de anvergură naţională aruncată în deriziune şi pe nedrept ridiculizată în unele comentarii ale unor jurnalişti lipsiţi de discernământ care, incapabili să separe grâul de neghină, vrând să-l ridiculizeze pe ministrul fanfaron, au adus grave prejudicii de imagine Festivalului şi supărări nemeritate iniţiatorului acestuia, marele om de teatru Emil Boroghină.

Tocmai de aceea socotesc că sunt necesare câteva precizări.

Într-un context cultural şi teatral favorabil, în primii ani de după 1989, Emil Boroghină, omul care şi-a sacrificat propria carieră de actor managerizând impecabil Teatrul Naţional din Craiova şi făcând astfel ca, în anii săi de directorat, să fie posibilă organizarea a mai mult de 150 de turnee în străinătate ale instituţiei pe care a condus-o, a avut ideea de a crea în România „Festivalul Internaţional Shakespeare“.

Iniţiativa de a avea în România, mai exact la Craiova, o manifestare internaţională de cultură teatrală dedicată marelui dramaturg englez a fost primită de teatrocraţia românească cu sentimente amestecate, oscilând de la un entuziasm necondiţionat la un scepticism marcat de ironie căci au existat şi voci ce-au socotit-o „un moft oltenesc“ şi nimic mai mult.

Prima ediţie a Festivalului a avut loc în anul 1994 şi s-a desfăşurat sub semnul patronului său literar, dar şi sub acela al regizorului Silviu Purcărete, ce tocmai montase la Naţionalul shakespearian marele lui spectacol cu Titus Andronicus.

Emil Boroghină a ţinut ca, încă de atunc