Cunoscutul antropolog Vintilă Mihăilescu a pornit recent o nouă colecţie la Editura Cartier: Cartier antropologic. Primul volum al acestei colecţii poartă semnătura domniei sale.
Cartea încearcă să ne explice „Povestea maidanezului Leuţu“. Despre noua ordine domestică şi criza omului, o problemă foarte delicată şi mult discutată mai ales în Bucureşti. În rîndurile de mai jos, încerc să aflu mai multe despre acest subiect pornind de la cartea profesorului Mihăilescu.
Recent aţi început să coordonaţi o colecţie nouă la Editura Cartier, dedicată antropologiei, numită Cartier antropologic. Ce vă propuneţi cu această nouă colecţie?
Un soi de socio-hai-hui matur, ca să spun aşa. Mai academic, se vrea o colecţie de „antropologie publică“ – ceea ce necesită o altă lămurire. Sintagma este o parafrază la „sociologia publică“, lansată mai demult în Statele Unite, şi care este o modalitate mai implicată de a face sociologie. În cazul de faţă, „implicarea“ antropologiei o văd mai ales ca pe un efort de „traducere“, nu doar între culturi, ci şi între lumi sociale şi registre diferite ale aceleiaşi societăţi, care devin tot mai distante, mai obscure şi/sau necunoscute pentru publicul larg. Pe scurt, va fi o colecţie de fapte şi obiecte cotidiene, care, „traduse“, vor revela măcar cîte ceva din profunzimile lumii în care trăim cu toţii. Un volum deja publicat, de pildă, porneşte de la Scufiţa Roşie, o poveste pe care o ştim cu toţii de cînd eram copii, dar care, „tradusă“, ne destăinuie o bună parte a istoriei culturii europene.
Primul volum scos în noua colecţie este chiar cartea dumneavoastră: „Povestea maidanezului Leuţu. Despre noua ordine domestică şi criza omului“. Leuţu este un maidanez concret sau un nume generic dat maidanezilor pe care-i întîlnim zilnic? Cine este maidanezul Leuţu?
Leuţu este toate acestea la un loc şi ceva în pl
